CE citim?“ Visătorul”, de Ian McEwan

Ian McEwan, unul dintre cei mai faimoşi scriitori britanici contemporani, este autorul romanelor ”Solar”, “Pe plaja Chesil”, “Sâmbăta”, “Ispăşire” (laureat al National Book Critics Circle Award şi W.H. Smith Literary Award), ”Amsterdam” (distins cu Booker Prize), “Durabila iubire”, “Inocentul”, “Copilul furat” (pentru care a primit Whitbread Award), ”Câinii negri”, “Mângăieri străine” (amândouă nominalizate la Booker Prize) şi “Grădina de ciment”. A scris şi volumele de povestiri “Prima dragoste, ultimele ritualuri” (câştigător al Somerset Maugham Award) şi “În aşternuturi”.
 În anul 2011, i-a fost acordat Premiul Târgului de carte de la Ierusalim.
 În “Visătorul”, Ian McEwan ne introduce în lumea lui Peter Fortune, un băieţel “dificil” de zece ani, cu o faţă palidă şi pistruiată, care avea o soră mai mică (pe care o trata “la fel de oribil cum îl trata şi ea pe el”), mergea zilnic la şcoală şi nu avusese parte de evenimente foarte grave. Singurele lui probleme: era prea tăcut şi-i plăcea să-şi petreacă timpul singur.
Și mai era ceva: visa cu ochii deschişi. Altfel spus, îşi părăsea trupul şi pleca în aventuri mii şi mii. Prima aventură pe care ne-o va povesti naratorul va fi legată de ziua în care visătorul nostru va primi însărcinarea să-şi ducă sora la şcoală şi o va uita în mijlocul de transport în comun.
 De ce? Pentru că îşi imaginase cum ar fi salvat-o de o haită de lupi dacă s-ar fi aflat, cum necum, singuri într-o trecătoare de munte. Sigur, îşi va recupera sora din autobuz, dar va fi nevoit să renunţe la banii lui de buzunar pentru ca ea să nu-l spună părinţilor.
 De aici şi până la un test de matematică neterminat pentru că se gândea la cel mai mare număr din univers a fost doar un pas. În ordinea din volum, Peter trece, pe scurt, prin următoarele aventuri: un război cu păpuşile lui Kate, condus de Păpuşa Maşteră, care-şi doreşte camera băiatului; schimbul de corpuri dintre Peter şi motanul William (fascinantă descriere a metamorfozei!); crema invizibilă pe care băieţelul şi-o imaginează, unguent care, întins pe trupurile membrilor familiei sale, îi face să dispară; confruntarea dintre bătăuşul şcolii, Barry Tamerlane, şi îndrăzneţul Peter; detectivul Peter care încearcă să prindă neobişnuitul hoţ care dă iama în cartierul său; transformarea în bebeluşul Kenneth, verişorul pe care băiatul nu îl suportă, dar este nevoit să locuiască o vreme cu el; pe final, în ultimul capitol, lui Peter îi este permis să călătorească în timp – se va trezi, dintr-o dată, în corpul adultului Peter, care va trăi experienţa îndrăgostirii şi va avea ocazia de a-şi înţelege mai bine părinţii.

Absolut toate experienţele pe care le are Peter Fortune, prin intermediul imaginaţiei sale, se termină cu bine. Iar în finalul povestirilor se află, de obicei, şi cheia, morala, căci personajul nostru simpatic învaţă mereu câte ceva din greşelile pe care le face.