Pe 10 octombrie se împlinesc 100 de ani de când regele Carol I a trecut în veşnicie.Academia Română a organizat o sesiune ştiinţifică, comemorându-l la nivel academic (trebuie să menţionăm că regele a fost membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române , începând cu 15 septembrie 1867).
Puţini români cunosc cauza morţii sale.
În anul 1883, România a încheiat un tratat secret de alianţă cu Puterile Centrale, dar când a izbucnit Primul Război Mondial, I,C,Brătianu şi-a impus punctul de vedere, declarând neutralitatea României, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative în "casus foederis" (caz de alianţă), argumentând că atacurile împotriva Austriei nu au fost "neprovocate", aşa cum stipula tratatul.
Această hotărâre i-a provocat Regelui un disconfort fizic ( el voia să-şi onoreze obligaţiile faţă de Puterile Centrale), făcând un atac de apoplexie, care i-a provocat moartea, după câteva luni.
Se spune că Regele Carol I a pus bazele României moderne, afirmaţie incorectă: cel care a pus bazele României moderne a fost Alexandru Ioan Cuza, prin reformele sale naţionale, elaborate de pe poziţiile liberalismului moderat.
Carol I a continuat reformele lui Cuza, la care a adăugat altele, consolidând modernismul societăţii româneşti. A creat un cadru legal de dezvoltare a statului şi a funcţionării instituţiilor prin cele 2 Constituţii, din anul 1866 şi 1881.
Însă a încălcat principiile democratice ale rezultatelor alegerilor, prin introducerea în anul 1895 a "rotativei guvernamentale", prin care cele 2 partide, liberal şi conservator, se roteau din 4 în 4 ani la guvernare, indiferent de rezultatul alegerilor ( a motivat această măsura, pentru a evita frauda electorală).
I-a refuzat lui Cuza revenirea în țară, probabil, temându-se de popularitatea domnitorului, în condițiile în care republicanii ploieșteni conduși de Candiano Popesu îi puneau siguranța domniei în primejdie.
A dus o politică de dezvoltarea a transporturilor feroviare, dar Casa Regală a fost implicată în celebra afacere Strousberg, (firma falimentară Strousberg urma sa construiască linia Roman - București - Vârciorova .
Antimonarhiștii epocii au acuzat Casa Regală de implicare în concesioarea lui Strousberg a construcției acestei linii ferate .
Se afirmă, că Regele a fost foarte atent cu cheltuirea banilor publici. Din vânzarea domeniilor sale din Sigmaringen a reușit să pună fundațiile castelului Peleș, solicitând Parlamentului repartizarea de fonduri, din Buget, pentru finalizarea construcției.
Principiul său, menționat în testamentul pentru țară "nimic pentru mine, totul pentru țară" se găsește aplicat în testamentul privat, în care lasă Peleșul statului român cu drept de folosință urmașilor, motivând că statul român a investit în ridicarea acestuia, mai mult decât el.
În semn de recunoștiință, comunitatea brașoveană, dăruiește Casei Regale, Castelul Bran.
Numai că actualii urmași au solicitat statului român retrocedarea și a Peleșului și a Branului!
A susținut dezvoltarea culturii și a învățământului ( a afirmat că la sfârșitul domniei sale, ar dori ca toți românii să știe să scrie și să citescă), fiind ctitorul Bibliotecii Universitare din București și a Școlii Normale Carol I din București, mutată, din lipsă de locaș corespunzător , la Câmpulung Muscel, în anul 1892 în cea mai modernă clădire pentru școală din acele vremuri.
A ctitorit Biserica "Sfânta Treime" din Azuga, a hotărât electrificarea Mănăstirii Sinaia ( a fost prima mănăstire electrificată din țară), reabilitarea a două monumente Biserica Domnească de la Curtea de Argeș și Biserica Domnească de la Târgoviște, dar cu arhitectul francez Ize Comte de Nouy.
Acesta a intervenit mult în arhitectura Bisericii de Curtea de Argeș și a dărâmat biserica din Târgoviște, reconstruind-o.
Însă cea mai mare realizare a Regelui a fost obținerea independenței pe câmpul de luptă (1877-1878), el însuși coordonând trupele ruso-române, ceea ce l-a dete
rminat pe Osman-Pașa să capituleze, depunând armele în față "junei și brave armate române", nu în fața celei rusești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu