Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) în ziua de 8 septembrie; aceasta este prima mare sărbătoare din anul bisericesc.
 Consemnată de Tradiția Bisericii, Nașterea Maicii Domnului s-a petrecut la “plinirea vremii”, la momentul în care omenirea aștepta și era pregătită pentru venirea Mântuitorului, care să o scoată de sub povara păcatului și a decăderii.
 Pentru aceasta, era nevoie de o fecioară curată care să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu și aceasta a fost Sfânta Fecioară Maria.
Părinții Maicii Domnului sunt Ioachim și Ana. Tatăl ei era din seminția lui Iuda și urmaș al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan și descendentă din familia preoțească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească prorocia că Mesia va avea o dublă descendență — împărătească și preoțească.
Sfinții Ioachim și Ana trăiau în pace în Nazaret, dar ajunseseră la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogați și iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim și Ana erau defăimați, fiind socotiți de ceilalți nevrednici și neplăcuți lui Dumnezeu.
Tradiția spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, preotul de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i “blestemați”.
 Întristați, cei doi s-au retras în post și în rugăciune. Sfânta Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promițându-I că de va naște fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima și-l va da să slujească în biserica slavei Sale.
 Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa.
Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un “vas ales lui Dumnezeu”. (Luca 1, 4-23)