Invitație la lectură!

“Cum anul acesta se împlinesc 140 de ani de la naşterea reginei Maria, mi-am spus că o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivită declaraţie a admiraţiei şi iubirii mele faţă de această desăvârşită româncă englezoaică, mare regină şi cuceritoare scriitoare.
 De ce a cerut regina ca inima să-i fie înmormântată în alt loc decât trupul? Care sunt simbolurile şi înţelesurile ultimei ei dorinţe? Cum se vor fi petrecut toate acestea?”, sunt întrebările la care Tatiana Niculescu Bran, autoarea căţii “Regina Maria, ultima dorinţă”, încearcă să răspundă.
 Cartea de faţă nu epuizează istoricul şi semnificaţiile ritualului funerar privitor la înhumarea inimii, nici universul cultural şi religios căreia Maria îi aparţine.
 Este doar o readucere în actualitate a modului de a privi oamenii şi lumea, cu încredere, curaj şi cu o poftă de viaţă inegalabile.
 Este o carte-omagiu despre ultima dorinţă a Majestăţii Sale, aceea ca inima să-i fie îngropată în capela Castelului de la Balcic.
 Realităţile geopolitice au făcut ca, începând din 1940, la doar doi ani de la decesul suveranei, acest lucru să nu mai fie posibil. O soluţie temporară a fost păstrarea ei la Castelul Bran, însă capela de acolo a fost desacralizată în perioada comunistă.
 Inima a fost transferată, apoi, la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
 În situaţia dată, în care Balcicul se află în afara teritoriului naţional, regele Mihai a decis ca, pentru o perioadă nedeterminată, locul inimii bunicii sale să fie în Salonul de Aur de la Castelul Pelişor, unde suverana şi-a găsit sfârşitul.
 Despre inima reginei de la a cărei naştere s-au împlinit, pe 29 octombrie, 140 de ani şi care se va întoarce să odihnească, din 3 noiembrie, în Salonul de aur de la Pelişor, acolo unde a bătut pentru ultima oară, autoarea cărţii ne spune cu duioşie: “De-a lungul vieţii şi al scrierilor reginei, inima i se umple de nădejde, se învolburează, se îndurerează, se frânge, doare, se zbate, se frământă, se rupe, se macină, are cicatrici, moare, tremură, se topeşte, e spintecată, e sfâşiată de gânduri, e apăsată, e plină, e uşoară, e grea, e sângerândă, e tare, e alinată, e curajoasă, e de aur, e tulburată. Nu e niciodată împietrită. Niciodată, pustie”.