Prima joi după Paşte şi a patra zi din Săptămâna Luminată poartă, în vechiile tradiţii populare, şi numele de Joia Paştilor, Joia Rea, Joia Verde, Joia Necurată, Joile Domneşti, Joia Nemaipomenită ori Slobozitul Păresimilor.
Obiceiurile străvechi româneşti spun ca în această zi se făceau colaci pentru morţi, care, împreună cu vin, haine noi, vase şi ouă roşii, se dădeau sărmanilor adunaţi în cimitir peste mormântul rudei îndrăgite.
Tot acum, se cădea a se da de pomană mâncare de peşte.
Exista obiceiul de a se face foc, în zorii acestei joi, înaintea locuinţei, pentru ca sufletele morţilor iubiţi să se poată încălzi. În astfel de ritualuri erau invitaţi şi vecinii, ce primeau şi ei bucate de pomană, împreună cu un foc şi ulcele împodobite cu frumoasele flori ale primăverii.
Tot în joia dintâi de după Paşte avea loc slobozitul apei pentru cei morţi, în cadrul căruia o fată aducea de la o fântână 44 de găleţi pline cu apă.
Pentru fiecare femeie decedată se incrucișau două lumânări, aprinse la cele două capete, asemenea unei cruci arzătoare, ce erau apoi aruncate într-o fântână.
Fata ce se învrednicea să aducă apă primea un cadou, dăruit peste fântână, constând dintr-o căniţă, un cearşaf sau o căldare.
Prima joi după Paşte se respectă mai ales de femei, pentru a fi apărate de boli, dar şi de către bărbaţi, pentru a nu cade peste grâne ploi prea mari şi dese, ori o grindină păgubitoare.
Lucratul în Joia după Paşte putea atrage mari şi groaznice năpaste... Aratul, prăşitul, orice muncă de pe câmp, şi, mai ales, spălatul rufelor de către femei, se osândeau cu piatră din cer, tocată de draci cu ciocanul, astfel încât, oamenii să nu aibă de unde mânca pâine.
De fapt, toate cele nouă joi după Paşte erau rânduite cu astfel de necruţătoare blesteme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu