Ziua Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei

Astăzi, Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Sfânta Parascheva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, aproape de Constantinopol, din părinţi bogaţi şi binecredincioşi. Pe când avea zece ani, fiind într-o biserică, a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34). Drept urmare, Sfânta Parascheva îşi schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerşetor, dăruind straiele sale bogate săracilor. Înainte de a împlini douăzeci de ani, sfânta îşi părăseşte părinţii pentru Hristos, ajungând la Constantinopol, unde se bucura de învăţătura unor călugări cu viaţă duhovnicească. La sfatul acestora, merge la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani, iar apoi porneşte spre Ţara Sfântă, dorind să-şi petreacă aici tot restul vieţii. După ce vede Ierusalimul, Sfânta Parascheva se aşază într-o mănăstire de călugăriţe, în pustiul Iordanului. Într-o noapte, pe când avea douăzeci şi cinci de ani, un înger îi descoperă în vis că trebuie să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Sfântul Varlaam descrie această minune în „Cazania” sa, astfel: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Cum au fost descoperite sfintele moaşte Tradiţia arată că Sfânta Parascheva se întoarce în Epivat, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine şi, după doi ani de nevoinţă, trece la cele veşnice, la vârsta de douăzeci şi şapte de ani. Este înmormântată ca o străină, aproape de mare, însă, după câţiva ani, valurile aduc la ţărm trupul neînsufleţit al unui marinar care va fi înmormântat lângă trupul neputrezit al sfintei. În noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, pe nume Gheorghe, i se arată în vis Cuvioasa Parascheva care-i porunceşte să ia trupul ei şi să-l aşeze la loc de cinste. Înţelegând că visul este un semn dumnezeiesc, credincioşii au luat trupul Cuvioasei din mormânt, aşezându-l în biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia. Îndată au loc vindecări minunate, în urma rugăciunilor care se fac lângă cinstitele sale moaşte. În ţara noastră, moaştele Sfintei Parascheva au ajuns în anul 1641, după ce au fost prezente în mai multe locuri. Au fost aşezate pe 13 iunie 1641, în biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, unde au rămas până în 1884, când biserica mănăstirii a intrat într-un proces de consolidare, sfintele moaşte ajungând în paraclisul mănăstirii, iar mai apoi în Catedrala mitropolitană din Iaşi. În martie 1944, moaştele Cuvioasei ajung la Mănăstirea Ciorogârla de lângă Bucureşti, ca urmare a ofensivei sovietice din Moldova. Pe 27 octombrie 1944, sfintele moaşte sunt aşezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov, în catedrala din Bucureşti, fiind apoi readuse în Catedrala mitropolitană din Iaşi, pe 26 noiembrie 1944. O femeie uriaşă a ocrotit capitala Moldovei de bombardamente… O minune care a uimit întreaga ţară a fost izbăvirea moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul mănăstiri Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. În acea noapte, catafalcul Cuvioasei s-a aprins de la un sfeşnic. Argintul care îmbrăca racla s-a topit, însă lemnul şi sfintele moaşte au rămas întregi şi nevătămate, spre întărirea credincioşilor şi uimirea tuturor. Ca o mărturie a acestei mari minuni, se păstrează până astăzi racla dogorită de foc, în care se aflau moaştele Sfintei Parascheva. După această minune, moaştele Cuvioasei au fost mutate în noua Catedrală Mitropolitană din apropiere. De asemenea, în timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaşte ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Se spune că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşilor, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. „În ultimul război mondial ostaşii români şi ruşi au povestit următoarele: Când frontul era în jurul laşului şi când ruşii porneau atac, apărea o femeie de statură uriaşă, oprindu-se între cele două tabere de duşmani, ostaşii se simţeau sleiţi de puteri şi nu puteau să mai lupte. Astfel oraşul Iaşi a fost scutit de mari distrugeri. Era Cuvioasa Paraschiva – ocrotitoarea.” (din volumul „Suferinţele Mamei Blondina – O martiră a Siberiei”, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2005)