Duminica Ortodoxiei

În această duminică Biserica ne cheamă să fim mărturisitori în lume ai dreptei credinţe şi să-i cinstim pe toți cei care s-au arătat credincioși de-a lungul veacurilor, întrucât ei sunt cei care ne-au transmis neștirbită adevărata credinţă ce conduce către mântuire, şi anume Ortodoxia.
Acum au rânduit Sfinţii Părinţi să sărbătorim Ortodoxia pentru a ne întări în credinţă, pentru a ne lumina în lupta duhovnicească a postului, pentru a ne păzi de ereziile mai vechi sau mai noi și a ne arăta singura cale dreaptă pe care se cuvine să o urmăm ca să ne mântuim.
 Această zi este ziua credinţei noastre, ziua în care prăznuim identitatea noastră creştină ortodoxă.
Pentru că Ortodoxia este identică în credinţa şi cultul ei cu conţinutul de credinţă şi de cult al creştinismului primar, adică este Biserica lui Hristos care a păstrat credinţa nealterată de erezii sau compromisuri dogmatice.
 În acelaşi timp Ortodoxia este credinţa Învierii, de aceea serbarea ei în prima duminică din Postul Mare ne deschide urcuşul duhovnicesc la capătul căruia ne vom bucura de Învierea lui Hristos, care este temelia credinţei noastre: „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (1 Corinteni 15, 14).
 Părintele Dumitru Stăniloae arată că bucuria ce marchează Ortodoxia este aceea a Învierii: „Temeiul cel mai adânc al nădejdii şi bucuriei care caracterizează Ortodoxia şi de care este pătruns întreg cultul său este Învierea”.
 Fără Înviere nu putem vorbi de Ortodoxie, pentru că esenţa credinţei noastre este Învierea Domnului. În ea stă şi certitudinea învierii şi a mântuirii noastre.
 De aceea, Ortodoxia nu rămâne doar la suferinţa Crucii, ci ajunge la bucuria Învierii, pentru că ortodoxul vede în Cruce lumina Învierii.
 În acest sens, părintele arhimandrit Teofil Părăian spune că Ortodoxia nu accentuează atât tragismul suferinţei Mântuitorului, ci bucuria Învierii. „Când avem bucuria Învierii suntem în miezul Ortodoxiei”.