A încetat să bată inima nobilă a profesorului, prietenului, tatălui, soțului și bunicului Gheorghe Mitoceanu (1944 - 2019).
A plecat între îngeri să interpreteze în fața Domnului un cântec vesel și unul trist.
Vesel, pentru că sufletul lui mare a emis bunătate, cinste și încredere în oameni.
Trist, pentru că oricât s-ar fi străduit să slujească binele și frumosul pe acest pământ, a lăsat multe lucruri nerealizate, note neinterpretate și vise nevisate.
A încetat să bată inima unui milencean respectat, a unui om mărinimos prin ceea ce a dat oamenilor, fără a cere ceva în schimb.
A fost mulțumit atunci când i-a învățat pe elevi să fie oameni buni însă și să iubească muzica ce i-a fost hrană pentru suflet, libertate și viață.
Elevii și colegii și-l vor aminti după calitățile lui: hărnicia, conștiinciozitatea și responsabilitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu