În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind.
Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!
Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluiește-mă!
Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac?
Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit.
Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu.
Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.
Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se apropia de cetatea Ierihon, iată că „un orb şedea lângă drum, cerşind”.
Şi pentru că mulţimea Îl însoţea pe Domnul, ascultându-I învăţătura şi bucurându-se de minunile săvârşite, nevăzătorul a simţit agitaţia şi a întrebat ce se întâmplă în jurul său.
„Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.” (v. 37) Pentru că nevăzătorul era evreu şi crescuse cu speranţa venirii lui Mesia, din neamul lui David, el striga: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!” (v. 38).
Însă oamenii din jurul lui îl mustrau şi îi cereau să tacă.
Dar nevăzătorul mărturisea cu mai multă putere: „Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!” (v. 39). Atunci „Iisus a poruncit să-l aducă la El.
Şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!” (v. 40-41). Acolo unde mulţimea îi cerea să tacă, spre a nu-L necăji pe Învăţătorul, iată că Domnul nu numai că nu S-a supărat, ci l-a vindecat „îndată” (v. 43), parcă zicându-i: Fiindcă ai crezut că Eu sunt Hristos, Fiul lui David, şi M-ai rugat cu stăruinţă, pe când cei din jurul tău îţi cereau să taci, iată, îţi voi împlini cererea! Să învăţăm şi noi să cerem cu credinţă şi să nu ne îndoim că Domnul ne va dărui cele de folos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu