Adormirea Maicii Domnului, Duminica a 8-a după Rusalii

 

„Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o ­femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.”

 Biserica drept-slăvitoare prăznuiește azi Adormirea Maicii celei preacurate, Fecioara și aleasa Domnului. Ca și toate celelalte praznice creștinești rânduite, și acesta are rostul de a ne întări și îndrepta credința, de a ne bucura cu bucurie duhovnicească.

 De aceea, datori suntem a căuta în evenimentele pe care le evocăm azi, petrecute cu multe veacuri în urmă, un înțeles duhovnicesc, precum și un prilej de bucurie. Potrivit Sfintei Tradiții, Maica Domnului a mai trăit încă 11 ani după ce Fiul ei S-a înălțat la cer, găsindu-se, după porunca Domnului, în grija celui mai tânăr dintre ucenici, Sfântul Evanghelist Ioan.

 Ultimii dintre acești ani i-a petrecut în cetatea Efes, unde s-a și mutat din această viață. Tot Tradiția ne spune cum s-au petrecut evenimentele: arhanghelul i-a vestit ­Mariei că va muri și toți Apostolii Fiului ei au fost aduși în chip minunat, fiecare din locul unde se afla, ca să-și ia rămas bun. Mai puțin Toma... Acesta ajunge câteva zile mai târziu și prin întârzierea lui se descoperă că trupul cel preacurat al Fecioarei nu se mai găsea în mormânt, ci fusese înălțat la cer.

Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucură de o mare cinstire în rândul credincioşilor, având rânduită o perioadă de două săptămâni de post, înaintea sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt din viaţa Maicii Domnului. În seara dinaintea sărbătorii se săvârşeşte în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Prohodului Maicii Domnului. Foarte multe mănăstiri din ţară adună cu prilejul acestui praznic pelerini în jurul zidurilor lor, aceştia petrecând întreaga noapte în rugăciune, cântare şi priveghere. Maica Domnului este considerată de creștini o mijlocitoare, blândeţea însăşi, pururea rugătoare, apărătoarea celor mâhniţi, singuri, a celor pe care nu are cine să-i iubească, să-i miluiască şi să le surâdă. Maica Domnului se află permanent în apropierea celor năpăstuiţi, lângă mamele şi copiii agresaţi şi alungaţi, lângă cei care suferă pe pat de spital sau se află în temniţă, lângă cei neputincioşi. Maica Domnului este ocrotitoarea şi ajutătoarea familiei creştine, a unităţii şi armoniei dintre soţi şi dintre părinţi şi copii.