Prima zi a Anului bisericesc

Prima zi din Anul bisericesc este 1 septembrie, pentru că, după Tradiţia moştenită din Legea Veche, aceasta a fost prima zi a creaţiei
Din punct de vedere social, în vechime, dar şi acum, anul avea alte repere. Erau cele două sărbători, cea de primăvară, a Sfântului Mucenic Gheorghe, şi cea din toamnă, a Sfântului Dimitrie. Aceste praznice, care se suprapuneau peste anotimpurile în care încep şi se încheie muncile agricole, aveau în vedere activitatea umană legată de cultivarea pământului.
Sfinţii Părinţi au rânduit ca în perioada toamnei să se citească pericopele evanghelice cu bogatul nemilostiv, cu bogatul căruia i-a rodit ţarina, cu tânărul bogat, pentru a căuta să sensibilizeze pe cei avuţi, fiindcă se apropia iarna şi pentru cei săraci era foarte greu.
De asemenea, în prima zi a Anului bisericesc se săvârşeşte o slujbă de mulţumire specială, prin care se cere ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvântarea, pentru ca această nouă perioadă în care intrăm să fie pentru noi un nou parcurs duhovnicesc în care să ne putem desăvârşi.
Anul bisericesc începe pe 1 septembrie şi ţine până pe 31 august şi diferă de anul civil, care începe la 1 ianuarie, pentru că urmăreşte evoluţia evenimentelor din viaţa şi activitatea Mântuitorului.
În centrul Anului bisericesc se află sărbătoarea Învierii Domnului, în funcţie de care Anul bisericesc se împarte în trei perioade, numite după cartea principală de slujbă: perioada Triodului, perioada Penticostarului şi perioada Octoihului.
Pe parcursul unui an bisericesc se rezumă lucrarea de mântuire de la creaţie şi până la sfârşitul lumii. Biserica Ortodoxă marchează aceste lucruri prin sărbătorile prăznuite în lunile de început şi final de an.
Astfel, Anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15, şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 29 august, cel mai mare prooroc de până la venirea Mântuitorului. Aceste două sărbători ne vorbesc despre viaţa veşnică, fiind vorba de două morţi, Adormirea Maicii Domnului, care mijloceşte pentru noi, cu rugăciunile sale, şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei, care mijloceşte pentru acei oameni care s-au pocăit pentru păcate, dar nu au mai avut timp să facă şi fapte bune.