Despre post!

Multi milenceni se străduiesc, dupa posibilități, să respecte acest post al Nasterii Domnului. Este o jertfa pe care si-o asuma fiecare, in felul sau, dupa constiinta sa.
Pentru acestia si nu numai amintim faptul ca postul trebuie sa fie îndoit: trupesc si sufletesc. Iar cu banii de pe alimentele mai scumpe să facem milostenie; costul lor să-l împartim la saraci.
Sa incercam sa mâncăm cât mai natural, pentru a nu ne trezi ca, postind cu salam de soia, pate de soia, crenvusti de soia etc, sintem mai bolnavi si mai anemici. Sa ne reamintim mâncarea simpla pe care o serveam iarna, la bunici, cartofi la cuptor cu usturoi, fasole, pilaf, ciorba de zarzavaturi si altele, astfel incât postul alimentar sa-si atingă scopul. Paralel cu acest post de alimente, adica mâncare mai putina, daca se poate sa ne sculam de la masa putin flamânzi; sa putem sa mai mâncam, dar sa nu mâncam.
Aceasta însemneaza înfrânare. Când se înfrâneaza cineva, are dupa aceea o liniste mare în suflet; iar când se umfla de mâncare, manânca peste masura, se misca foarte greu, îi vine somnul si alte patimi, asa încât postul în sine înseamna înfrânare, mai bine zis cumpatare. Acesta trebuie unit totdeauna cu milostenia si cu paza simturilor noastre. Sa ne putem stapâni cu toata fiinta noastra.
Toate cele cinci simturi ale noastre sa fie pazite cu strasnicie, ca sa nu intre pacatul în noi si sa nu iasa vorbe proaste, vorbe de rusine, vorbe de mânie, de blestem si alte lucruri rele. Numai asa postul este bine primit de Dumnezeu, cum spune în Sfânta Evanghelie. Si, sa nu uitam ca principala dimensiune a postului crestin este ferirea de rautati, si dupa aceea si celelalte.(ZdB)