Ignat: legende și tradiții

Potrivit calendarului ortodox astăzi se sărbătoreşte Înainteprăznuirea Naşterii Domnului Sf. Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul.
Sfântul Ignatie Teoforul era unul dintre ucenicii Apostolilor preocupat să-i convingă pe oameni să nu se mai închine zeilor ci lui Isus Hristos. Înfuriat de curajul manifestat de acesta, împăratul Traian a decis să-l aresteze pe Ignatie după care a poruncit executarea lui în renumitul circ din Roma. Înainte de a a fi executat Sfântul Ignatie s-a adresat creştinilor şi le-a cerut să nu intervină şi să nu-l apere.
Acest eveniment a avut loc pe 20 decembrie 107, în timpul renumitei serbări organizate de împaratul Traian în cinstea cuceririi Daciei, serbare care a durat 123 de zile. La data de 20 decembrie, trupul arhiereului Ignatie a fost sfâşiat de doi lei în arena marelui circ Marcellus din Roma. Dar crestinii Romei au adunat cu evlavie oasele martirului si le-au îngropat cu mare fast în cimitirul din localitatea Daphne - Antiohia.
Iganatul porcilor
Sărbătoarea din 20 decembrie, închinată Sfântului Ignatie, este cunoscută în tradiţia populară sub numele de Ignatul porcilor sau Inătoarea. Numele de "Ignat", asociat tradiţiei tăierii porcilor, are un singur element comun cu numele Sfântului Ignatie şi anume vărsarea de sânge petrecută cu secole în urmă la data de 20 decembrie. Tradiţia spune că, în ajunul Ignatului, fiecare porc îşi viseaza sfârşitul. De aceea, din această zi, porcii nu se mai îngraşă.
Ignat este considerat patronul acestui animal. În acelasi timp, mitul Ignatului aminteste în fiecare an, în preajma solstiţiului de iarnă (22 decembrie), despre un paricid. Se spune că Ignat, un gospodar apreciat în satul lui, şi-ar fi omorât tatăl, dar nu la îndemnul Diavolului, ci din greşeală. Când a vrut să sacrifice porcul cu securea, împreună cu tatăl său, din greseala, l-a lovit pe acesta în cap cu securea. Aşa s-au născut o mulţime de superstiţii legate de sacrificiul porcului.
Tradiţia populară spune că, de la acel eveniment, porcul este substitutul părintelui sacrificat. Desi Ignat-omul nu este îndreptăţit de a fi autorul unei renaşteri prin jertfă, el ramâne doar unealta unei instanţe supraumane.
Tradiţii
Momentul sacrificării porcului înainte de Crăciun, Ignatul Porcilor sau Inătoarea, este o bună dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbatoare crestină.
În religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţiii întunericului care slăbea Soarele în cea mai scurtă zi a anului, Solstiţiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci şi-l hrăneau spre întărire cu carne. După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii.
În zilele noastre tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toţi membrii ei, fiecăruia oferindu-i-se ceva util de facut. Se obişnuieşte ca, după ce este gata de pârlit, să se pună un ţol peste porc şi să se urce pe el cei mici, să se veselească pentru ca procul să fie mâncat apoi cu pofă. Tot atunci se ia băşica porcului se pun grăunţe în ea după care se pune la uscat. Se zice că după câtă gălăgie face băşca, atâta veselie şi bucurie în casă va fi. Femeia de obicei se ocupă de împărţirea cărnii pe categorii după ce bărbatul face semnul crucii din cuţit pe fruntea animalului şi zice "Doamne ajută să-l mâncăm sănătoşi!".