Sfântul Ierarh Nicolae

 

Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi prăznuiți de Biserica Ortodoxă.

 De marea sărbătoarea din Postul Crăciunului, așteptată de copii și adulți, deopotrivă, se leagă, în lumea satului, o serie de tradiții și superstiții. Sfântul Ierarh Nicolae este cel mai iubit și popular sfânt al Bisericii. Numit al doilea Înainte­mergător, prietenul şi lauda apostolilor (Acatist), întâistătător al ierarhilor, el se bucură de o mare cinstire în rândul credincioşilor din toată lumea creștină.

 Populari­tatea sa, în Răsărit și Apus, l-a făcut, după Preacurata Născătoare de Dumnezeu, alături de Sfântul Ioan Botezătorul și Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, printre cei mai populari sfinți ai creștinătății. 

Caracte­ristica principală a vieții sale a fost bunătatea. Sfântul Nicolae s-a născut la 15 martie 270 în localitatea Patara, provincia Licia, din Asia Mică, părinții săi fiind Teofan şi Nona.

 Din copilărie s-a arătat mare ales al lui Dumnezeu, căci prunc de sân fiind, nu primea să fie alăptat în zilele de post, miercurea şi vinerea. 

Crescând, evita jocurile copilăreşti, petrecând ore şi chiar zile de-a rândul în meditaţie şi rugăciune.

 A primit o aleasă educaţie, fiind dăruit de Dumnezeu cu o minte luminată şi cuprinzătoare, dar înţelegând deşertăciunea lumii şi limitele ştiinţelor profane, s-a îndreptat spre arena desăvârşirii duhovniceşti - viaţa monahală. Studiind şi meditând asupra textelor Sfintei Scripturi în general şi ale Sfintelor Evanghelii în special, a înţeles că sensul vieţii, vocaţia şi chemarea omului sunt a trăi în dreapta credinţă, sporind până la desăvârșire iubirea de Dumnezeu şi de oameni.

 După ce, în urma unei călătorii la locurile sfinte din Israel şi Egipt, s-a întors sporit în evlavie şi înţelepciune, tânărul curat la suflet şi la trup a fost hirotonit preot la doar 23 de ani.

 Odată hirotonit de către un bătrân îmbunătăţit, episcopul şi unchiul său cu acelaşi nume - Nicolae, a început slujirea cu râvnă şi putere apostolică. Propovăduia Evanghelia în orice împrejurare, tămăduia bolnavi, ajuta sărmani, lua apărarea celor slabi şi nedreptăţiţi. 

Încă din vremea când era tânăr ieromonah, a salvat trei fete care din pricina sărăciei erau în pericol de a fi predate păcatului desfrânării, aruncând noaptea în casa celor trei câte o pungă de galbeni, cu ajutorul cărora acelea au reuşit să se căsătorească.

 În jurul vârstei de 30 de ani, după moartea unchiului său, a fost ales episcop al cetăţii sale natale - Mira Lichiei, astăzi orășelul turcesc Kale-Demnre. Sporindu-şi ostenelile şi nevoinţele, în marea sa dragoste faţă de păstoriţii săi, în timpul persecuțiilor împă­raților Dioclețian și Maximian a fost întemniţat ani îndelungaţi, suferind bătăi şi torturi pentru credinţa sa. A fost eliberat abia în anul 313, în urma decretului dat de Sfântul Împărat Constantin, la Milano.

 În anul 325 a participat alături de alţi 318 Sfinţi Părinţi la Întâiul Sinod Ecumenic convocat la Niceea de Sfântul Constantin împotriva ereticului Arie. Milostenia discretă l-a făcut popular pe Sfântul Ierarh Nicolae, explica, nu demult, Patriarhul Daniel. Și nici nu e de mirarea că sfântul - cronologic plasat în secolele III-IV d. Hr., pe vremea împăraţilor Diocliţian şi Maximilian (284-305) - este unul dintre cei mai iubiți ierarhi din calendar. 

Protector al copiilor (este primul moș, darnic sau justițiar, care le face acestora cadouri o dată cu venirea iernii), dar și al tâlharilor, al corăbierilor, al oștenilor, Sfântul Nicolae se serbează atât pentru boli, cât și pentru lovituri, precum și, evident, pentru sprijin acordat în cele mai diverse situații.

 De altfel, profesorul universitar Sorin Mazilescu face, an de an, o trecere în revistă a tradițiilor, obiceiurilor și superstițiilor legate de Sfântul Nicolae consemnate de folcloriști. Sfântul Nicolae este considerat apărător de rele și durere. 

Se serbează pentru ajutor la boli și mai ales la lovituri. 

n lumea satului există o serie de asocieri între vreme și Nicolae. Iarna, după spusele multora, începe la Sfântul Neculai. Acesta e un moș bătrân cu barbă albă.

Atunci trebuie să-și scuture negreșit barba lui cea albă, adică trebuie să ningă neapărat.

Sătenii cred că, pe 6 decembrie, că binele învinge răul. Se termină perioada de făcut vrăji, care mai poate fi reluată doar după Anul Nou, scrie Adevărul.ro