Mitul lui Ulysse (numele roman al eroului grec Odiseu) traversează secolele, găsind ecouri chiar în referinţele culturale ale celor care n-au citit niciodată povestea aventurilor sale de-a lungul sinuosului drum dintre distrusa Troie şi Ithaca natală.
Iubit de zei, care se întâmplă să nu-i ierte chiar întotdeauna lipsa de obedienţă, eroul trece printr-o seamă de experienţe pe care le putem numi iniţiatice, înfruntând furia valurilor lui Poseidon, pericolul întâlnirii cu ciclopul canibal, farmecele nimfei Circe şi, mai ales, cântecul fatal al sirenelor.
Deşi avertizat, Odiseu ţine cu tot dinadinsul să le asculte. Îşi protezează vâslaşii, astupându-le urechile cu ceară, se leagă de catarg ca să nu poată sări în apă. La chemarea lor, uită tot, dorinţa de a ajunge acasă, de a o regăsi pe soţia sa, Penelopa, de a-şi regăsi fiul după aproape 20 de ani de absenţă. Din fericire, corabia se îndepărtează, iar Odiseu se regăseşte.
Aici, în fascinaţia depăşind orice logică, fie ea intimă sau socială, psihologii şi psihiatrii au plasat "sindromul lui Ulise", cel vinovat pentru toate mirajele ce rătăcesc oamenii pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, terminată de cele mai multe ori, din fericire, cu dorinţa revenirii la propria matcă.
Una dintre cele mai frecvente boli de care suferă românii din Spania este sindromul Ulise. Principala cauză o reprezintă înstrăinarea de plaiurile natale şi lupta pentru supravieţuire într-o ţară în care imigranţii trebuie să se acomodeze rapid cu obiceiurile, clima şi limba ţării de adopţie.
Se estimează că aproximativ 800.000 de imigranţi care trăiesc în Spania suferă de acest sindrom, dintre aceştia 600.000 neavând drept de muncă. Boala apare în primii doi ani de la emigrare şi că majoritatea pacienţilor care prezintă aceste simptome sunt de cetăţenie română.
Portretul robot al persoanei care suferă de sindromul lui Ulise este: femeie între 35 şi 50 de ani, de cetăţenie română, care locuieşte în Spania de mai puţin de doi ani.
Echipa de medici a sesizat în ultimii trei ani o creştere a numărului persoanelor afectate de această boală. Astfel, s-a constatat că opt din zece români care s-au stabilit în Spania în ultimul an prezintă simptomele acestei boli.
De asemenea, numărul pacienţilor cu sindromul lui Ulise creşte în special în perioada sărbătorilor de iarnă, când se accentuează sentimentele de singurătate şi tristeţe.
Sindromul a fost descoperit şi definit în 2004, de către medicul psihiatru Joseba Achotegui , profesor universitar în Barcelona. Pacienţii sunt persoane expuse unor situaţii-limită de stres, iar boala are trei factori care acţionează simultan: singurătatea datorată îndepărtării de casă şi familie, sentimentul de eşec profesional, deoarece fără acte este foarte dificil de găsit un serviciu, şi lupta de zi cu zi pentru supravieţuire.
Boala se manifestă prin stări depresive, anxietate şi, uneori, chiar tentative de sinucid, cele mai expuse la această boală fiind femeile.
sâmbătă, 29 decembrie 2007
Site- uri ...de alungat singurătatea !
Nimeni nu trebuie să fie singur acum !. Reţelele sociale online oferă o soluţie alternativă la socializarea şi interacţiunea directă între oameni de sărbători, constată BBC. Site-uri cunoscute ca Facebook permit o bună comunicare cu alţi utilizatori: prieteni, rude, cunoscuţi. În ultima vreme site-urile deja consacrate sunt însă concurate din ce în ce mai mult, de noi forme de exprimare şi comunicare, prin site-uri noi, care vin cu inovaţii legate de design şi posibilităţi.
De exemplu Habbo este o comunitate virtuală adresată adolescenţilor, care le permite utilizatorilor să-şi creeze propriul caracter Habbo personalizat, să-l îmbrace pe acesta cu pălării, centuri, bijuterii şi să-i facă frizura. Site-ul are acum peste 82 de milioane de caractere înregistrate şi o audienţă de 292.000 de accesări în Regatul Unit în luna octombrie.
Perfspot, un alt site de comunicare online, este orientat către studentţi şi tineri profesionişti. El oferă fluxuri de ştiri, posibilităţi de construire a unui profil , posibilitatea de a-şi lega pozele de profilele celorlalţi utilizatori şi spaţiu nelimitat pentru încărcarea de imagini şi videoclipuri. Cu o ascensiune fulminantă, Perfspot a întrecut Facebook cu o creştere de 756% faţă de 541%.
Freecycle este un site de reciclare a lucrurilor pe care unii nu le mai vor. Fiecare oraş are un grup unic de e-mail iar pe acest grup sunt postate obiectele pe care vrei să le dai şi cei care doresc anumite lucuri le pot găsi.Webjam este un site britanic foarte util celor care vor să-şi creeze o pagină web pentru o societate, un club sau un hobby, dar nu ştiu cum s-o facă, datorită faptului că permite copierea unui grup existent şi personalizarea lui.
Din categoria site-urilor inedite, putem să amintim Capazoo, un site canadian care îşi plăteşte utilizatorii pentru timpul petrecut online şi pentru activităţile lor.
Membrii pot să primească puncte dacă invită prieteni sau postează conţinut. Punctele accumulate de utilizatori pot fi răscumpărate cu bani dacă utilizatorii se înscriu într-un program de membership, care costă 25 sau 35 dolari pe an.
Un alt site care oferă bani utilizatorilor şi care este orientat către un public specializat şi anume călătorii din toate colţurile lumii, este Wayn. Acesta are parteneriate cu Lastminute.com şi Hostelworld.com pentru a le da toate detaliile necesare potenţialilor turişti.
Există totuşi şi site-uri ca Realbuzz care încurajează comunicarea şi interacţiunea între oameni prin sport şi activităţi în aer liber, în dauna statului în faţa calculatorului şi a comunicării virtuale.
Consultaţi şi:" BBC: The technology with impact 2007"
De exemplu Habbo este o comunitate virtuală adresată adolescenţilor, care le permite utilizatorilor să-şi creeze propriul caracter Habbo personalizat, să-l îmbrace pe acesta cu pălării, centuri, bijuterii şi să-i facă frizura. Site-ul are acum peste 82 de milioane de caractere înregistrate şi o audienţă de 292.000 de accesări în Regatul Unit în luna octombrie.
Perfspot, un alt site de comunicare online, este orientat către studentţi şi tineri profesionişti. El oferă fluxuri de ştiri, posibilităţi de construire a unui profil , posibilitatea de a-şi lega pozele de profilele celorlalţi utilizatori şi spaţiu nelimitat pentru încărcarea de imagini şi videoclipuri. Cu o ascensiune fulminantă, Perfspot a întrecut Facebook cu o creştere de 756% faţă de 541%.
Freecycle este un site de reciclare a lucrurilor pe care unii nu le mai vor. Fiecare oraş are un grup unic de e-mail iar pe acest grup sunt postate obiectele pe care vrei să le dai şi cei care doresc anumite lucuri le pot găsi.Webjam este un site britanic foarte util celor care vor să-şi creeze o pagină web pentru o societate, un club sau un hobby, dar nu ştiu cum s-o facă, datorită faptului că permite copierea unui grup existent şi personalizarea lui.
Din categoria site-urilor inedite, putem să amintim Capazoo, un site canadian care îşi plăteşte utilizatorii pentru timpul petrecut online şi pentru activităţile lor.
Membrii pot să primească puncte dacă invită prieteni sau postează conţinut. Punctele accumulate de utilizatori pot fi răscumpărate cu bani dacă utilizatorii se înscriu într-un program de membership, care costă 25 sau 35 dolari pe an.
Un alt site care oferă bani utilizatorilor şi care este orientat către un public specializat şi anume călătorii din toate colţurile lumii, este Wayn. Acesta are parteneriate cu Lastminute.com şi Hostelworld.com pentru a le da toate detaliile necesare potenţialilor turişti.
Există totuşi şi site-uri ca Realbuzz care încurajează comunicarea şi interacţiunea între oameni prin sport şi activităţi în aer liber, în dauna statului în faţa calculatorului şi a comunicării virtuale.
Consultaţi şi:" BBC: The technology with impact 2007"
vineri, 28 decembrie 2007
Havârna: Crăciun însângerat !
Seara de 25 decembrie .Discoteca din Havârna: unde Gheorghe Sorin T., de 18 ani, şi Ciprian T. au fost înjunghiaţi de Andrei Marcel R., 23 de ani. Singurul, scăpat nevătămat , fratele mai mare, abia revenit din Italia. Rana produsă i-a fost fatală lui Sorin Gheorghe. A decedat în drum spre Spitalul Dorohoi. Examenul clinic a relevat: plagă înjunghiată la nivelul regiunii inghinale drepte, probabil cu tăierea arterei femurale.
Părinţii tânărului ucis au povestit că cei doi au fost înjunghiaţi fără motiv în timp ce dansau. Cel care i-a înjunghiat era beat şi îi era ciudă că băieţii aveau bani. Cel mare tocmai venise din Italia.
Retinut pentru lovituri cauzătoare de moarte, Andrei Marcel R. a fost adus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi condus în faţa instanţei, magistraţii hotărând emiterea unui mandat de arestare pentru 29 de zile .
Părinţii tânărului ucis au povestit că cei doi au fost înjunghiaţi fără motiv în timp ce dansau. Cel care i-a înjunghiat era beat şi îi era ciudă că băieţii aveau bani. Cel mare tocmai venise din Italia.
Retinut pentru lovituri cauzătoare de moarte, Andrei Marcel R. a fost adus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi condus în faţa instanţei, magistraţii hotărând emiterea unui mandat de arestare pentru 29 de zile .
Proiecte respinse!
Parlamentarii au votat miercuri,19 decembrie, bugetul Ministerului Transporturilor şi au respins toate amendamentele prin care se solicitau finanţări pentru judeţul Botoşani. Parlamentarii botoşăneni au insistat pentru alocarea de fonduri pentru proiectele din judeţ - finalizarea gării din Botoşani, drumul expres Târgu Frumos - Botoşani, vama Rădăuţi - Prut şi drumul Ştefăneşti - Prut. Deşi PD-L s-a declarat pentru aceste amendamente, ele nu au avut câştig de cauză la votul din plen, în condiţiile în care a fost contestat fără succes modul în care Bogdan Olteanu a făcut numărătoarea voturilor.
Cu toate acestea, Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, vizavi de aceste proiecte, s-a angajat să le finanţeze.
Cu toate acestea, Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, vizavi de aceste proiecte, s-a angajat să le finanţeze.
joi, 27 decembrie 2007
R.I.P. ! / Franta interzice fumatul !
VIZITEU DUMITRU (1922-2007)
MIHAI COSTACHI ( 1921-2007) *******************************************************************
Franţa interzice fumatul !
Franta se pregateste sa interzica fumatul in cafenele si restaurante de la 1 ianuarie, ca multe alte tari europene, in cadrul unei legislatii nationale tot mai restrictive fata de fumatori, relateaza AFP.
Inca din 1 ianuarie, cei 13,5 milioane de fumatori francezi vor trebui sa renunte la fumatul in cafenele, restaurante, hoteluri, discoteci sau cazinouri. In transportul in comun, in companii, scoli si spitale fumatul este interzis din februarie 2007.
Ministrul sanatatii, Roselyne Bachelot, a dat asigurari ca nu va mai exista “nicio toleranta”. “Decretul este pregatit de un an, toata lumea este la curent cu aplicarea lui”, a spus ministrul. Fumatorii care nu vor respecta legea vor plati pina la 450 de euro amenda, in timp ce proprietarii localurilor risca o amenda de pina la 750 de euro, daca nu aplica legea. “Problema nu este de a supara pe cineva, ci de a se evita moartea a 66.000 de persoane pe an din cauza fumatului activ si mai mult de 5.000 decese pe an din cauza fumatului pasiv”, a declarat ministrul sanatatii.
Pentru a implementa intredictia, guvernul a prevazut progame de tratare a sevrajului in urma fumatului (timbre, guma sau medicamente). O campanie la posturile de televiziune cu privire la pericolul fumatului a fost demarata. Fumatorii vor trebui de acum sa fumeze in strada. Exceptii sunt prevazute pentru terase, cu conditia ca acestea sa fie deschise in cel putin o parte, si pentru locurile special amenajate, in conformitate cu unele reguli, dificil totusi de aplicat.
Fermitatea autoritatilor a provocat protestul comerciantilor de tigari. “De la 1 ianuarie se pot produce unele incidente pe care nimeni nu le doreste”, a avertizat Rene Le Pape, presedintele Confederatiei nationale a comerciantilor. Nemultumiri au si proprietarii a aproximativ 800 de baruri in care se fumeaza narghilea, care si-au anuntat intentia de a “ataca decretul inca de la aplicarea sa”.
Proprietarii restaurantelor au opinii diferite. Unele organizatii, precum Uniunea meseriilor si industriilor hoteliere (Imih), se tem de un efect “catastrofal” in ceea ce priveste frecventarea acestor locuri. Pentru altii, o scadere a clientelei fumatorilor va fi in mare parte compensata de o crestere a clientelei de nefumatori.
Unii au anticipat aceasta interdictie, ca proprietarul restaurantului Toinou din Marsilia. “In sase luni, patru cupluri nu au mai intrat in restaurant. Dar au venit altii”, povesteste patronul, Stephane Pandeli, pentru care “oamenii nu vor avea de ales: ei continua totusi sa calatoreasca cu trenul sau cu avionul de cind s-a adoptat interdictia de fumat in aceste locuri”.
Interzicerea fumatului in locurile publice, lucru dificil de imaginat in urma cu citiva ani, pare sa fie acceptata de populatie. Potrivit unui sondaj realizat in luna februarie, 86% dintre francezi sunt in favoarea acestei masuri. Potrivit unui alt sondaj, efectuat la inceputul lunii octombrie, majoritatea francezilor (85%) au intentia de a continua sa frecventeze barurile dupa 1 ianuarie, dar doar 66% dintre acestia sunt favorabili unor amenajari speciale in aceste locuri.
Masura a suscitat si initiative originale: grupul de cazinouri Barriere distribuie mii de acadele pentru a calma pofta de nicotina a clientilor si a propus chiar narghilea cu oxigen, cu un efect “usor euforizant”.
NewsIn
Inca din 1 ianuarie, cei 13,5 milioane de fumatori francezi vor trebui sa renunte la fumatul in cafenele, restaurante, hoteluri, discoteci sau cazinouri. In transportul in comun, in companii, scoli si spitale fumatul este interzis din februarie 2007.
Ministrul sanatatii, Roselyne Bachelot, a dat asigurari ca nu va mai exista “nicio toleranta”. “Decretul este pregatit de un an, toata lumea este la curent cu aplicarea lui”, a spus ministrul. Fumatorii care nu vor respecta legea vor plati pina la 450 de euro amenda, in timp ce proprietarii localurilor risca o amenda de pina la 750 de euro, daca nu aplica legea. “Problema nu este de a supara pe cineva, ci de a se evita moartea a 66.000 de persoane pe an din cauza fumatului activ si mai mult de 5.000 decese pe an din cauza fumatului pasiv”, a declarat ministrul sanatatii.
Pentru a implementa intredictia, guvernul a prevazut progame de tratare a sevrajului in urma fumatului (timbre, guma sau medicamente). O campanie la posturile de televiziune cu privire la pericolul fumatului a fost demarata. Fumatorii vor trebui de acum sa fumeze in strada. Exceptii sunt prevazute pentru terase, cu conditia ca acestea sa fie deschise in cel putin o parte, si pentru locurile special amenajate, in conformitate cu unele reguli, dificil totusi de aplicat.
Fermitatea autoritatilor a provocat protestul comerciantilor de tigari. “De la 1 ianuarie se pot produce unele incidente pe care nimeni nu le doreste”, a avertizat Rene Le Pape, presedintele Confederatiei nationale a comerciantilor. Nemultumiri au si proprietarii a aproximativ 800 de baruri in care se fumeaza narghilea, care si-au anuntat intentia de a “ataca decretul inca de la aplicarea sa”.
Proprietarii restaurantelor au opinii diferite. Unele organizatii, precum Uniunea meseriilor si industriilor hoteliere (Imih), se tem de un efect “catastrofal” in ceea ce priveste frecventarea acestor locuri. Pentru altii, o scadere a clientelei fumatorilor va fi in mare parte compensata de o crestere a clientelei de nefumatori.
Unii au anticipat aceasta interdictie, ca proprietarul restaurantului Toinou din Marsilia. “In sase luni, patru cupluri nu au mai intrat in restaurant. Dar au venit altii”, povesteste patronul, Stephane Pandeli, pentru care “oamenii nu vor avea de ales: ei continua totusi sa calatoreasca cu trenul sau cu avionul de cind s-a adoptat interdictia de fumat in aceste locuri”.
Interzicerea fumatului in locurile publice, lucru dificil de imaginat in urma cu citiva ani, pare sa fie acceptata de populatie. Potrivit unui sondaj realizat in luna februarie, 86% dintre francezi sunt in favoarea acestei masuri. Potrivit unui alt sondaj, efectuat la inceputul lunii octombrie, majoritatea francezilor (85%) au intentia de a continua sa frecventeze barurile dupa 1 ianuarie, dar doar 66% dintre acestia sunt favorabili unor amenajari speciale in aceste locuri.
Masura a suscitat si initiative originale: grupul de cazinouri Barriere distribuie mii de acadele pentru a calma pofta de nicotina a clientilor si a propus chiar narghilea cu oxigen, cu un efect “usor euforizant”.
NewsIn
Reţete... în format electronic !
Toţi medicii de familie vor avea obligativitatea de la 1 ianuarie de a ţine evidenţa tuturor pacienţilor şi să înregistreze toate consultaţiile , tratamentele şi reţetele eliberate acestora în Sistemul Informatic Unic Integrat, a anunţat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Preşedintele CNAS, Vasile Ciurchea, a declarat că principalele obiective ale sistemului sunt colectarea şi gestionarea informaţiilor economice şi medicale necesare funcţionării eficiente a sistemului asigurărilor de sănătate, transparenţa privind controlul şi gestionarea fondurilor bugetare ale CNAS, precum şi evidenţa persoanelor asigurate şi a furnizorilor de servicii medicale."Prin acest sistem, CNAS nu vrea să intrevină în actul medical şi în deciziile medicilor, însă doreşte să-l gestioneze de la momentul prescrierii reţetelor până la momentul eliberării lor de farmacii", a precizat Ciurchea.Oficialul CNAS consideră că prin gestionarea corectă a banilor, prin intermediul sistemului lansat acum, ar fi posibilă o economie anuală de 20-30 la sută a fondurilor. "Prin implementarea noului sistem avem posibilitatea realizării unor economii anuale substanţiale la bugetul de asigurări sociale de sănătate generate de detectarea şi eliminarea dublurilor de asiguraţi, eliminarea dublurilor de servicii medicale prestate, precum şi detectarea şi eliminarea raportării unei reţete de către mai multe farmacii", a spus Ciurchea.
Preşedintele CNAS, Vasile Ciurchea, a declarat că principalele obiective ale sistemului sunt colectarea şi gestionarea informaţiilor economice şi medicale necesare funcţionării eficiente a sistemului asigurărilor de sănătate, transparenţa privind controlul şi gestionarea fondurilor bugetare ale CNAS, precum şi evidenţa persoanelor asigurate şi a furnizorilor de servicii medicale."Prin acest sistem, CNAS nu vrea să intrevină în actul medical şi în deciziile medicilor, însă doreşte să-l gestioneze de la momentul prescrierii reţetelor până la momentul eliberării lor de farmacii", a precizat Ciurchea.Oficialul CNAS consideră că prin gestionarea corectă a banilor, prin intermediul sistemului lansat acum, ar fi posibilă o economie anuală de 20-30 la sută a fondurilor. "Prin implementarea noului sistem avem posibilitatea realizării unor economii anuale substanţiale la bugetul de asigurări sociale de sănătate generate de detectarea şi eliminarea dublurilor de asiguraţi, eliminarea dublurilor de servicii medicale prestate, precum şi detectarea şi eliminarea raportării unei reţete de către mai multe farmacii", a spus Ciurchea.
miercuri, 26 decembrie 2007
Sfânta Familie în pelerinaj
În privinţa traseului urmat de Familia Sfântă în Egipt, există doar tradiţii. Se pare că a urmat drumul caravanelor dintre Iudeea şi Egipt, pentru că ar fi fost mult mai în siguranţă pe această rută.Istoricii creştini spun că acest drum ar fi fost singurul care le-ar fi oferit hrană şi adăpost într-un asemenea periplu. Se spune că Sfânta Familie ar fi fost însoţită de o fecioară (Salome) şi de trei tineri. Înainte ca Sfânta Familie să părăsească Bethleemul, a stat un timp într-o peşteră situată la sud-vest de Biserica Naşterii. Locul, numit de arabi "Magharet as-Saiyidah", Peştera Doamnei, este primul sanctuar în care creştinii şi musulmanii laolaltă au venerat-o pe Maica Domnului. O legendă armeană spune că în drum spre Egipt, Sfânta Fecioară Maria s-a oprit pentru a-L alăpta pe Pruncul Divin. Câteva picături din laptele său au căzut pe o stâncă şi imediat aceasta s-a făcut albă. Şi astăzi, femeile cu pieptul sterp vin în acest loc sacru, iau câteva bucăţele din stânca foarte moale, pe care le pisează şi le beau cu apă sfinţită. Se spune că imediat pieptul se umple de lapte şi femeile îşi pot alăpta pruncii.Sfânta Familie a intrat în Egipt pe vremea prefectului roman Gaius Turranius, trecând peste podul Qantara, care separă lacurile Menzalah şi Balah, drum urmat cândva de însuşi părintele Avraam, de Iacob şi de fiii săi, prin provincia Goshen. În momentul trecerii Sfintei Familii prin acest loc, pe aici era un drum roman al-Qantara prin Faqus către Bilbais, unde spune tradiţia că Sfânta Familie a locuit o vreme. Este foarte probabil să fi locuit o altă perioadă de timp în nord, la Tanis, o zonă bilbică Zoan (menţionată în Psalmul 87:12,43), actualmente, San Al-Hagar. După toate probabilităţile, Sfânta Familie a străbătut o parte din Delta Nilului, prin Wadi Tumilat, păşind prin primele oraşe ale lui Faraon, prin Pithom sau Pi-tum, locuri construite de copiii lui Israel, pe care Moise i-a scos de sub tirania lui Ramses. Oraşul a fost construit de Faraon pentru a-şi putea păstra aici comorile. Când pruncul Iisus, purtat pe braţe de Sfânta Fecioară, călătorea pe aici, în acest loc nu mai erau decât ruine.
Legendele sunt foarte bogate în ceea ce priveşte itinerariul Sfintei Familii. Memorabilă este aceea care spune că ea ar fi fost înainte în portul Ashkalon, un frumos şi puternic centru cultural al elenilor care se închinau zeilor Drecetus şi Atargates. Irod cel Mare a îmbogăţit oraşul cu somptuoase case şi fântâni, ale căror columne în stil corintian se păstrează şi astăzi. De aici, Sfânta Familie a luat-o spre Hebron, unde se presupune că Pruncul Iisus, alături de Fecioara Maria şi Dreptul Iosif ar fi rămas circa şase luni. La doar 40 de kilometri de acest loc, spre vest, se afla Gaza (astăzi Khan Yunis), cel mai puternic fort al Canaanului. Dacă Familia Sfântă ar fi folosit drumul caravanelor dintre Iudeea şi Egipt, inevitabil ar fi trebuit să treacă pe aici. Acesta este locul în care Samson a căzut în plasa Dalilei, dar aici se află şi mormintele parinţilor evrei Avraam, Isaac, Iacov, Sara, Rebeca şi Leah.
Sfânta Familie a mers apoi paralel cu Marea Mediterană, ajungând după circa două ore la Wadi Gaza. Cel de-al doilea oraş va fi fost Raphia (Rafah) la frontiera dintre Gaza şi Egipt. După alţi 44 de km, Familia Sfântă a trecut Râul Egiptului (nu este vorba de Nil), Wadi al-’Arish, care a fost de-a lungul timpului o fronteră între Egipt şi Palestina, sosind la Rhinocolura, actualmente al-’Arish. Aici erau trimişi pentru a fi pedepsiţi cei găsiţi vinovaţi pentru crime sau înaltă trădare, prin tăierea nasului. Primul oraş după Rhinocolura, a fost Ostrakini, în vecinătatea al-’Arish, locul de baştină al Episcopului Avraam de Ostrakini, participant la Sinodul Ecumenic din Efes, de la 431. Vine rândul oraşului Pelusium (Farama), metropola provinciei Augustamnica, poartă de intrare în Egipt, prin Marea Mediterana, înainte de intrarea în Delta Nilului. Tot în această zonă se crede că ar fi poposit şi la Brathra. SCRIERI. Călugărul grec Epifanie, vieţuitor în secolul al nouălea, menţionează în scrierile sale, că Sfânta Familie ar fi vizitat şi oraşul Tamnis îndreptându-se spre Faramea, unde se află o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. În oraş erau îmbarcaţi pe cămile cei ce traversau drumul dintre Egipt şi Iudeea, o astfel de călătorie durând cam şase zile. După răspândirea învăţăturii Fiului lui Dumnezeu, s-au construit foarte multe biserici şi mănăstiri creştine, însă ele au fost distruse de către arabi şi perşi, cel mai fioros dintre aceşti cuceritori fiind Amr ibn El Ass.
În capitala Egiptului se găsesc grupate cele mai vechi biserici copte datând din secolul al V-lea. Majoritatea sunt închinate Fecioarei Maria, amintind de asemenea de trecerea Familiei Sfinte prin aceste locuri. Al Muallaqa, Biserica dedicată Fecioarei Maria, denumită şi Biserica Suspendată, este construită deasupra porţii de intrare în Babylon. Vechimea Bisericii este declarată de creştinii copţi ca fiind din secolul al IV-lea, dar clădirea actuală datează din secolul al VII-lea. Bisericile ce amintesc de fuga Familiei Sfinte în Egipt sunt locuri foarte importante din istoria Egiptului, cât mai ales a creştinismului, ce se ridică simbolic spre cer. Un pelerinaj aici ne va oferi momente de remarcabilă emoţie pentru că nici Cairo, considerat cel mai vechi oraş islamic din lume, nu a fost exclus din itinerariul Sfintei Familii. Aşadar, cartierul vechiul Cairo poate fi considerat o parte interesantă a acestui mare oraş, căpătând puteri expresive. Aici, unde sunt admirate ruinele romane ale Babylonului, pot fi vizitate unele dintre cele mai vechi Biserici creştine bunăoară Biserica Fecioarei Maria, Biserica grecească Sf. George, Biserica Sf. Sergiu, Biserica Sf. Barbara, Bisericile copte şi Muzeul Copt. Biserica Fecioarei Maria din El Zeitoun a fost construită după ce Fecioara Maria i s-a arătat Paşei Khalil Ibrahim cerându-i să construiască o biserică. Maica Domnului i-a promis că îşi va face apariţia în acel loc timp de 50 de ani, promisiune care a fost ţinută odată cu prima apariţie în 1968. Mai există o biserică a Fecioarei Maria, numită El Muallaka sau Biserica Suspendată, aproape de ea fiind şi Biserica Sfântul Gheorghe, unde se găsesc moaştele Sfântului şi uneltele cu care a fost martirizat. De asemenea, Biserica Sfântul Serghie cu moaştele acestuia şi ale Sfinţilor Vah şi Bashnouna. La baza acestei biserici se găseşte peştera care a adăpostit Sfânta Familie. Tradiţia spune că la locul numit Maadi a poposit Sfânta Familie, acolo aflându-se acum o biserică.Sfântul Evanghelist Matei ne spune că, după ce s-a născut Iisus, dreptul Iosif a fost înştiinţat în vis de un înger al Domnului să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt, căci Irod a hotărât să ia viaţa Pruncului. Iosif s-a supus fără împotrivire, adeverindu-se Cuvântul Domnului spus prin prooroc: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (cf. Matei 2,13-15). Sfânta Scriptură este foarte săracă în informaţii în ceea ce priveşte locul în care Sfânta Familie a stat în toată această perioadă. Se ştie doar că Irod, crudul împărat, a murit în cele mai groaznice chinuri, la patru ani după Naşterea Domnului. După mărturiile unor sfinţi, dar şi ale unor istorici, Irod ar fi domnit însă 13 ani. Chiar şi aşa, pentru evrei Egiptul este pământul pe care a călcat Moise, iar pentru creştini este locul care a oferit adăpost Fecioarei Maria, Dreptului Iosif şi Pruncului Iisus. Tradiţia a păstrat mai multe variante ale călătoriei în Egipt a Familiei Sfinte, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, călătorie care fost de fapt o fugă din calea mâniei lui Irod.
În capitala Egiptului se găsesc grupate cele mai vechi biserici copte datând din secolul al V-lea. Majoritatea sunt închinate Fecioarei Maria, amintind de asemenea de trecerea Familiei Sfinte prin aceste locuri. Al Muallaqa, Biserica dedicată Fecioarei Maria, denumită şi Biserica Suspendată, este construită deasupra porţii de intrare în Babylon. Vechimea Bisericii este declarată de creştinii copţi ca fiind din secolul al IV-lea, dar clădirea actuală datează din secolul al VII-lea. Bisericile ce amintesc de fuga Familiei Sfinte în Egipt sunt locuri foarte importante din istoria Egiptului, cât mai ales a creştinismului, ce se ridică simbolic spre cer. Un pelerinaj aici ne va oferi momente de remarcabilă emoţie pentru că nici Cairo, considerat cel mai vechi oraş islamic din lume, nu a fost exclus din itinerariul Sfintei Familii. Aşadar, cartierul vechiul Cairo poate fi considerat o parte interesantă a acestui mare oraş, căpătând puteri expresive. Aici, unde sunt admirate ruinele romane ale Babylonului, pot fi vizitate unele dintre cele mai vechi Biserici creştine bunăoară Biserica Fecioarei Maria, Biserica grecească Sf. George, Biserica Sf. Sergiu, Biserica Sf. Barbara, Bisericile copte şi Muzeul Copt. Biserica Fecioarei Maria din El Zeitoun a fost construită după ce Fecioara Maria i s-a arătat Paşei Khalil Ibrahim cerându-i să construiască o biserică. Maica Domnului i-a promis că îşi va face apariţia în acel loc timp de 50 de ani, promisiune care a fost ţinută odată cu prima apariţie în 1968. Mai există o biserică a Fecioarei Maria, numită El Muallaka sau Biserica Suspendată, aproape de ea fiind şi Biserica Sfântul Gheorghe, unde se găsesc moaştele Sfântului şi uneltele cu care a fost martirizat. De asemenea, Biserica Sfântul Serghie cu moaştele acestuia şi ale Sfinţilor Vah şi Bashnouna. La baza acestei biserici se găseşte peştera care a adăpostit Sfânta Familie. Tradiţia spune că la locul numit Maadi a poposit Sfânta Familie, acolo aflându-se acum o biserică.Sfântul Evanghelist Matei ne spune că, după ce s-a născut Iisus, dreptul Iosif a fost înştiinţat în vis de un înger al Domnului să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt, căci Irod a hotărât să ia viaţa Pruncului. Iosif s-a supus fără împotrivire, adeverindu-se Cuvântul Domnului spus prin prooroc: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (cf. Matei 2,13-15). Sfânta Scriptură este foarte săracă în informaţii în ceea ce priveşte locul în care Sfânta Familie a stat în toată această perioadă. Se ştie doar că Irod, crudul împărat, a murit în cele mai groaznice chinuri, la patru ani după Naşterea Domnului. După mărturiile unor sfinţi, dar şi ale unor istorici, Irod ar fi domnit însă 13 ani. Chiar şi aşa, pentru evrei Egiptul este pământul pe care a călcat Moise, iar pentru creştini este locul care a oferit adăpost Fecioarei Maria, Dreptului Iosif şi Pruncului Iisus. Tradiţia a păstrat mai multe variante ale călătoriei în Egipt a Familiei Sfinte, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, călătorie care fost de fapt o fugă din calea mâniei lui Irod.
marți, 25 decembrie 2007
Crăciun în artă
Cele mai puternice reprezentări ale lui Isus în pictură:Chagall,Lorenzo Lotto,Albrecht Durer,Bernardo Daddi.Fie ca sint povesti cu fantome, precum cele care-l trezesc pe Scrooge in noaptea de Ajun, fie cu eroi in carne si oase, cartile despre Craciun nu se epuizeaza niciodata.
Clasica „Poveste de Craciun“ a lui Charles Dickens isi gaseste cititori in fiecare an. Sarbatoare aproape confiscata de copii, Craciunul si-a gasit in ei si cei mai frumosi mesageri. Iar Gerda si Kay, copiii care cresc impreuna in balcoanele incarcate de trandafiri dintr-o tara rece peste care domnesc Andersen si Craiasa Zapezilor, redescopera, dupa intimplari cu lapone si gheturi, acelasi cintec care le imbujora obrajii in ajun de Craciun: „Ce frumosi sint trandafirii/ Dar cad prada ofilirii/ Traiul nostru e mai bun/ Ca-nflorim si la Craciun“. Si cu greu se mai gaseste in alta poveste un Craciun la fel de frumos ca acela pe care-l intrezaresc copiii lui Andersen, cu nasucurile lipite de florile de gheata: „Incalzeau monede de arama pe cuptor si le puneau, asa fierbinti, pe geamul inghetat, obtinind astfel niste mici ferestruici prin care puteau privi cum nu se poate mai bine. In spatele lor apareau niste ochisori blinzi si frumosi... „.
Dintre toate povestile din jurul Craciunului, „Povestea de Craciun“ de Charles Dickens, cea a transformarii zgircitului Ebenezer Scrooge, trezit de fantoma lui Marley, e poate cea mai citita si cea mai indragita istorisire despre minunile acestei nopti. Plimbat de cele trei spirite care vin sa-l trezeasca in noaptea de ajun, Ebenezer Scrooge, avarul care raspunde urarilor sarmanului sau angajat cu un „pfui, aiureala!“, ajunge, luminat de cele trei calauze, sa uimeasca pe toata lumea din jur cu bunatatea dobindita peste noapte: „Un Craciun mai fericit, Bob, bunul meu tovaras, decit cel pe care ti l-am oferit de atitia ani. Iti voi mari salariul si voi incerca sa-ti ajut familia. Iar dupa masa asta vom discuta problemele tale la un pahar de vin, Bob!“.
Si daca haosul curselor cu carucioare din supermarketuri si zgomotul infernal din jurul centrelor comerciale au toate sansele sa paralizeze Craciunul de azi, transformindu-l intr-o cavalcada a nervilor, privelistea unei bacanii din Londra victoriana, desenata de inimitabilul creion al lui Dickens in aceeasi „Poveste de Craciun“, rastoarna brusc decorul in ceea ce ar trebui sa fie, sarbatoare: „Hirtia de cadouri si snururile se imbiau atit de frumos si zanganitul bidoanelor de colo-colo creau senzatia de bucurie alaturi de mirosuri amestecate de ceai si cafea ce gidilau narile, de stafidele atit de bombate si rare la vedere, de migdalele atit de albe, de betisoarele de scortisoara atit de lungi si de drepte, de celelalte mirodenii ispititoare, de fructele coapte si glazurate, presarate de zahar, ce ii faceau si pe cei mai rezistenti privitori sa simta ca lesina de pofta. (...) Totul era gustos si imbietor, caci era pregatit pentru sarbatoarea de Craciun“.
Magician al finalurilor fericite, Dickens, parinte a zece odrasle galagioase, a intocmit o poveste special pentru ele si pentru familia sa: „Viata Domnului nostru“. Fara sa uite de povetele usor de ascuns in cele mai curgatoare dintre povesti, pe masura ce lamureste, pe limba copiilor lui, minunile si viata Mintuitorului, Dickens strecoara invataminte, lamuriri si pilde cu care sa creasca cei mici: „Sa nu fiti niciodata orgoliosi sau rautaciosi, dragii mei, fata de vreun sarac, fie el barbat, femeie sau copil. Daca sint rai, ginditi-va ca ar fi fost mai buni daca ar fi avut prieteni binevoitori si o locuinta buna si daca ar fi fost indrumati mai bine“.
Iar atunci cind povestea lui Iisus prinde in ea detalii straine de cei mici, tatal scriitor are grija sa-i lamureasca: „N-ati vazut niciodata lacuste, pentru ca ele traiesc in tara aceea de linga Ierusalim, care este foarte, foarte departe de aici. La fel camilele, dar cred totusi ca ati vazut o camila, nu?“. Cartea, publicata la mai bine de o suta de ani dupa ce a fost scrisa, a aparut recent, la Editura Humanitas, in traducerea Luanei Stoica.
O alta poveste scrisa de un tata pentru propriile odrasle e cea a lui Tolkien, „Scrisori de la Mos Craciun“, publicata la noi de Editura RAO. Epistolele pe care cei patru copii le asteptau in fiecare dimineata de Craciun erau intocmite de insusi Mosul si uneori de Ursul Polar, prietenosul mesager inventat de parintele hobbitilor, insarcinat sa vina an de an cu vesti despre aventurile renilor si despre ispravile petrecute in tara cadourilor si a povestilor. „Tezaurul cu povesti“, o colectie de povesti nemuritoare scoasa de Editura Corint in prag de Craciun, are darul de a aduna unele dintre cele mai greu de uitat basme in pagini incarcate de imagini si desene pline de culoare. Ce le lipseste insa e curgerea pe care numai limba intocmita de un traducator daruit i-o poate da, mestesug din ce in ce mai greu de descoperit in paginile cartilor cu povesti.
Daca cele mai citite carti despre Craciun vin din Anglia si Danemarca, unele dintre cele mai stranii povesti sint cele raspindite in Rusia. „Cele mai frumoase basme rusesti“, publicate recent la Editura Polirom, au fost traduse si selectate de Iozefina Danilov si Ilie Danilov, intr-o limba pe care n-o auzi decit la gura sobei. „Inelul fermecat“, „Vrajitoarea si sora Soarelui“ sau „Fecioara Tar“ sint numai citeva dintre povestile care aduna fiinte fantastice, precum preafrumoasa Vasilisa si tareviciul vrajit, dar si aratari din cosmarurile copilariei, precum Baba Iaga si duhurile din fintini si adincuri de codri.
Stranii, miraculoase sau infricosatoare, fapturile care populeaza aceste povesti au in comun darul de a-i reaminti celui care da nas in nas cu ele limba minunilor, pe care fiecare asteapta s-o auda de sub brad.
Clasica „Poveste de Craciun“ a lui Charles Dickens isi gaseste cititori in fiecare an. Sarbatoare aproape confiscata de copii, Craciunul si-a gasit in ei si cei mai frumosi mesageri. Iar Gerda si Kay, copiii care cresc impreuna in balcoanele incarcate de trandafiri dintr-o tara rece peste care domnesc Andersen si Craiasa Zapezilor, redescopera, dupa intimplari cu lapone si gheturi, acelasi cintec care le imbujora obrajii in ajun de Craciun: „Ce frumosi sint trandafirii/ Dar cad prada ofilirii/ Traiul nostru e mai bun/ Ca-nflorim si la Craciun“. Si cu greu se mai gaseste in alta poveste un Craciun la fel de frumos ca acela pe care-l intrezaresc copiii lui Andersen, cu nasucurile lipite de florile de gheata: „Incalzeau monede de arama pe cuptor si le puneau, asa fierbinti, pe geamul inghetat, obtinind astfel niste mici ferestruici prin care puteau privi cum nu se poate mai bine. In spatele lor apareau niste ochisori blinzi si frumosi... „.
Dintre toate povestile din jurul Craciunului, „Povestea de Craciun“ de Charles Dickens, cea a transformarii zgircitului Ebenezer Scrooge, trezit de fantoma lui Marley, e poate cea mai citita si cea mai indragita istorisire despre minunile acestei nopti. Plimbat de cele trei spirite care vin sa-l trezeasca in noaptea de ajun, Ebenezer Scrooge, avarul care raspunde urarilor sarmanului sau angajat cu un „pfui, aiureala!“, ajunge, luminat de cele trei calauze, sa uimeasca pe toata lumea din jur cu bunatatea dobindita peste noapte: „Un Craciun mai fericit, Bob, bunul meu tovaras, decit cel pe care ti l-am oferit de atitia ani. Iti voi mari salariul si voi incerca sa-ti ajut familia. Iar dupa masa asta vom discuta problemele tale la un pahar de vin, Bob!“.
Si daca haosul curselor cu carucioare din supermarketuri si zgomotul infernal din jurul centrelor comerciale au toate sansele sa paralizeze Craciunul de azi, transformindu-l intr-o cavalcada a nervilor, privelistea unei bacanii din Londra victoriana, desenata de inimitabilul creion al lui Dickens in aceeasi „Poveste de Craciun“, rastoarna brusc decorul in ceea ce ar trebui sa fie, sarbatoare: „Hirtia de cadouri si snururile se imbiau atit de frumos si zanganitul bidoanelor de colo-colo creau senzatia de bucurie alaturi de mirosuri amestecate de ceai si cafea ce gidilau narile, de stafidele atit de bombate si rare la vedere, de migdalele atit de albe, de betisoarele de scortisoara atit de lungi si de drepte, de celelalte mirodenii ispititoare, de fructele coapte si glazurate, presarate de zahar, ce ii faceau si pe cei mai rezistenti privitori sa simta ca lesina de pofta. (...) Totul era gustos si imbietor, caci era pregatit pentru sarbatoarea de Craciun“.
Magician al finalurilor fericite, Dickens, parinte a zece odrasle galagioase, a intocmit o poveste special pentru ele si pentru familia sa: „Viata Domnului nostru“. Fara sa uite de povetele usor de ascuns in cele mai curgatoare dintre povesti, pe masura ce lamureste, pe limba copiilor lui, minunile si viata Mintuitorului, Dickens strecoara invataminte, lamuriri si pilde cu care sa creasca cei mici: „Sa nu fiti niciodata orgoliosi sau rautaciosi, dragii mei, fata de vreun sarac, fie el barbat, femeie sau copil. Daca sint rai, ginditi-va ca ar fi fost mai buni daca ar fi avut prieteni binevoitori si o locuinta buna si daca ar fi fost indrumati mai bine“.
Iar atunci cind povestea lui Iisus prinde in ea detalii straine de cei mici, tatal scriitor are grija sa-i lamureasca: „N-ati vazut niciodata lacuste, pentru ca ele traiesc in tara aceea de linga Ierusalim, care este foarte, foarte departe de aici. La fel camilele, dar cred totusi ca ati vazut o camila, nu?“. Cartea, publicata la mai bine de o suta de ani dupa ce a fost scrisa, a aparut recent, la Editura Humanitas, in traducerea Luanei Stoica.
O alta poveste scrisa de un tata pentru propriile odrasle e cea a lui Tolkien, „Scrisori de la Mos Craciun“, publicata la noi de Editura RAO. Epistolele pe care cei patru copii le asteptau in fiecare dimineata de Craciun erau intocmite de insusi Mosul si uneori de Ursul Polar, prietenosul mesager inventat de parintele hobbitilor, insarcinat sa vina an de an cu vesti despre aventurile renilor si despre ispravile petrecute in tara cadourilor si a povestilor. „Tezaurul cu povesti“, o colectie de povesti nemuritoare scoasa de Editura Corint in prag de Craciun, are darul de a aduna unele dintre cele mai greu de uitat basme in pagini incarcate de imagini si desene pline de culoare. Ce le lipseste insa e curgerea pe care numai limba intocmita de un traducator daruit i-o poate da, mestesug din ce in ce mai greu de descoperit in paginile cartilor cu povesti.
Daca cele mai citite carti despre Craciun vin din Anglia si Danemarca, unele dintre cele mai stranii povesti sint cele raspindite in Rusia. „Cele mai frumoase basme rusesti“, publicate recent la Editura Polirom, au fost traduse si selectate de Iozefina Danilov si Ilie Danilov, intr-o limba pe care n-o auzi decit la gura sobei. „Inelul fermecat“, „Vrajitoarea si sora Soarelui“ sau „Fecioara Tar“ sint numai citeva dintre povestile care aduna fiinte fantastice, precum preafrumoasa Vasilisa si tareviciul vrajit, dar si aratari din cosmarurile copilariei, precum Baba Iaga si duhurile din fintini si adincuri de codri.
Stranii, miraculoase sau infricosatoare, fapturile care populeaza aceste povesti au in comun darul de a-i reaminti celui care da nas in nas cu ele limba minunilor, pe care fiecare asteapta s-o auda de sub brad.
Crăciun-net !
Atita vreme cit zeci de milioane de oameni isi petrec aproape in intregime timpul liber in lumile virtuale din interiorul jocurilor video online, nu exista nici un motiv pentru care acestia nu si-ar petrece si Craciunul „alaturi de cei dragi“, care, in cazul lor, reprezinta ceilalti jucatori cu care au trait clipe emotionante, au acumulat puncte impreuna, si-au vindut ponturi unii altora, au cistigat batalii si au simtit gustul amar al infringerii de catre vreun monstru. Craciunul arata diferit in lumile virtuale, dar nu mai putin festiv. Revista ,,Wired’’ a investigat felul in care se petrec sarbatorile de iarna in lumea jocurilor.
De pe 21 decembrie pina pe 7 ianuarie, in Guild Wars are loc sarbatoarea de iarna. In aceasta perioada vor avea loc intreceri, tot felul de distractii specifice, batai cu zapada si vor fi inventate tot felul de misiuni menite sa introduca avatarurile in atmosfera sarbatorilor de iarna. Incepind cu 1 ianuarie, la fiecare trei ore va avea loc un astfel de eveniment recreativ. In City of Heroes/ Villains, iarna a debutat luni cu competitii de schi, decoratii de iarna imprastiate in tot jocul si cadouri pe care jucatorii le pot descoperi prin diversele cotloane ale acestei lumi. Anul trecut a avut loc chiar o misiune de a-l ajuta pe Old Father Time sa salveze vacanta. Misiunile din acest an vor fi variatiuni pe aceeasi tema. Incepind de miercuri, toti jucatorii din Tabula Rasa iau parte la sarbatoarea Days of Remembrance, in memoria distrugerii Pamintului de fortele raului, cunoscut in joc sub numele de Bane.
Versiunea online a jocului Lord of the Rings a intrat in sarbatorile de iarna direct cu o promotie legata de taxa pentru joc, care va fi redusa in aceasta perioada. In plus, Hobbiton va veni cu cadouri si cu alte jocuri de acest fel. In Everquest, sarbatoarea de iarna se numeste Frostfell si incepe pe 9 decembrie, jucatorilor oferindu-li-se ocazia sa salveze capcaunul Santug Claugg de furia maleficului Ebenizer. O data ce vacanta a fost salvata, incep petrecerile propriu-zise care includ focuri de artificii, zapada, o „masa de Craciun“ si un party sustinut de M.C. Tinkerton ajutat de Clockwork Party Machine. Lumea futurista din Anarchy Online va fi insufletita de aparitia lui Santa Leet, o creatura minuscula ce aduce o serie limitata de cadouri si de promotii, printre care papusi, acadele si bikini rosii.
Winterveil serbeaza linga brad
In World of Warcraft, sarbatoarea anuala Winterveil este anuntata de aparitia, pe cele mai importante hub-uri Ironforge si Argrimmar, a avatarului Greatfather Winter, iar elful cel vesel va oferi cadouri tuturor avatarurilor care vor sti raspunsurile corecte la intrebarile lui. Printre cadouri se vor numara, de exemplu, bulgari de zapada, prajiturele sau haine speciale de sarbatoare.
De pe 21 decembrie pina pe 7 ianuarie, in Guild Wars are loc sarbatoarea de iarna. In aceasta perioada vor avea loc intreceri, tot felul de distractii specifice, batai cu zapada si vor fi inventate tot felul de misiuni menite sa introduca avatarurile in atmosfera sarbatorilor de iarna. Incepind cu 1 ianuarie, la fiecare trei ore va avea loc un astfel de eveniment recreativ. In City of Heroes/ Villains, iarna a debutat luni cu competitii de schi, decoratii de iarna imprastiate in tot jocul si cadouri pe care jucatorii le pot descoperi prin diversele cotloane ale acestei lumi. Anul trecut a avut loc chiar o misiune de a-l ajuta pe Old Father Time sa salveze vacanta. Misiunile din acest an vor fi variatiuni pe aceeasi tema. Incepind de miercuri, toti jucatorii din Tabula Rasa iau parte la sarbatoarea Days of Remembrance, in memoria distrugerii Pamintului de fortele raului, cunoscut in joc sub numele de Bane.
Versiunea online a jocului Lord of the Rings a intrat in sarbatorile de iarna direct cu o promotie legata de taxa pentru joc, care va fi redusa in aceasta perioada. In plus, Hobbiton va veni cu cadouri si cu alte jocuri de acest fel. In Everquest, sarbatoarea de iarna se numeste Frostfell si incepe pe 9 decembrie, jucatorilor oferindu-li-se ocazia sa salveze capcaunul Santug Claugg de furia maleficului Ebenizer. O data ce vacanta a fost salvata, incep petrecerile propriu-zise care includ focuri de artificii, zapada, o „masa de Craciun“ si un party sustinut de M.C. Tinkerton ajutat de Clockwork Party Machine. Lumea futurista din Anarchy Online va fi insufletita de aparitia lui Santa Leet, o creatura minuscula ce aduce o serie limitata de cadouri si de promotii, printre care papusi, acadele si bikini rosii.
Winterveil serbeaza linga brad
In World of Warcraft, sarbatoarea anuala Winterveil este anuntata de aparitia, pe cele mai importante hub-uri Ironforge si Argrimmar, a avatarului Greatfather Winter, iar elful cel vesel va oferi cadouri tuturor avatarurilor care vor sti raspunsurile corecte la intrebarile lui. Printre cadouri se vor numara, de exemplu, bulgari de zapada, prajiturele sau haine speciale de sarbatoare.
Darurile vor fi disponibile, in seara de 25 decembrie, sub bradul de Craciun.
Aşteptându-L de Crăciun !
Aşa eram noi atunci, în provincia aceea patetică din susul hărţii, Dumnezeu venea des pe la noi, şedeam la vorbă până târziu. Astăzi, aici, abia dacă mai observăm că a venit şi a trecut Crăciunul. Ghiftuiţi cu minuni de tot felul, nu mai suntem dispuşi să credem că S-a născut iarăşi Hristos decât dacă primim un link spre YouTube, unde ar trebui să-L găsim prezentându-Se succint (că n-avem timp de pierdut) şi anunţând scopul şi durata vizitei.
Ne agăţăm cu disperare de toate nimicurile şi-n timpul ăsta Iisus Se întrupează în ieslea celei mai curate amintiri ale noastre, în geana acelui vis prea scurt în care îţi apare cineva dureros de drag, pe care când te trezeşti îl cauţi zile întregi sperând să-l întâlneşti aievea.
Ne agăţăm cu disperare de toate nimicurile şi-n timpul ăsta Iisus Se întrupează în ieslea celei mai curate amintiri ale noastre, în geana acelui vis prea scurt în care îţi apare cineva dureros de drag, pe care când te trezeşti îl cauţi zile întregi sperând să-l întâlneşti aievea.
Crăciun fericit, lângă cei pe care-i iubiţi!
luni, 24 decembrie 2007
Venirea Crăciunului !
-- "Hristos se naste: slaviti-L. Hristos vine din ceruri: intampinati-L. Hristos e pe pamant, ridicati-va!". Cu aceste cuvinte de jubilatie isi incepea Grigore din Nazians Omilia pe care a rostit-o, la Constantinopol, in noaptea de Craciun a anului 380. Hristos, se naste. Coboara pentru noi din ceruri. Iar noi trebuie sa-i iesim, precum pastorii de pe campia Betleemului, in intampinare.
Astazi, Craciunul a devenit marca a unui produs de consum. De cateva decenii, sarbatoarea incepe sa-si piarda, in mod accelerat, caracterul crestin, transformandu-se intr-o sueta laica, fara identitate si fara frontiere. In Franta, citeam zilele trecute o statistica, abia 20% din populatie mai recunoaste ca 25 decembrie are o semnificatie religioasa. Pentru imensa majoritate, ziua respectiva e doar prilej de adunare a intregii familii in jurul unui brad impodobit, sub care se lafaie pachete cu cadouri, si a unei mese imbelsugate, de pe care nu trebuie sa lipseasca le foie gras si o sticla de Sauternes. In Romania, cum bine stim, obligatorii sunt sarmalele si Busuioaca de Bohotin (pentru norocosi).
Nasterea Domnului inseamna bucurie, nu imbuibare; inseamna exultare, nu dezmat; inseamna transfigurare, nu iesire din minti. In Omilia invocata adineauri, Grigore din Nazians aminteste cateva lucruri esentiale. Ziua Craciunului echivaleaza cu o "noua Creatie". Prin intruparea Sa, Iisus Hristos a inceput lucrarea mantuitoare pe fata pamantului. Pentru Dumnezeu, intruparea inseamna kenoza, smerire, coborare. Din dragoste infinita, neomeneasca, El si-a asumat "carnea" noastra umbrita de pacat, infectata de vremelnicie, pentru a o transfigura si a o inalta la "cele ceresti". Intruparea este, in realitate, prima Patimire a lui Dumnezeu, dar o Patimire care se transforma in jubilatie pentru neamul omenesc. Craciunul trimite asadar, ne-o aminteste acelasi sfant Grigore, la momentul paradisiac, de dinaintea ispitirii si a caderii cuplului primordial. Isus reface, prin nasterea sa, armonia perfecta dintre omenire si Dumnezeu, rupta, desfigurata prin neascultare. In ieslea din Betleem s-a nascut "al doilea Adam", sub privirile blande si supuse ale Maicii Sale, a doua Eva. Iar Betleemnul ce poate fi decat un al doilea paradis, in care vitele, oamenii si Dumnezeu stau impreuna, impacati pentru o clipa? Protoevanghelia lui Iacob, din care s-a inspirat si traditia ortodoxa, descrie Clipa de dinaintea nasterii Mantuitorului sub forma unei incremeniri absolute, a unei taceri cosmice. Lumea veche s-a oprit din mers, a tacut, si-a curmat respiratia, pentru a lasa locul unei lumi cu totul innoite prin Venirea lui Dumnezeu.
Hristos deschide iarasi portile paradisului. Heruvimul cu sabia de foc care pazise pana atunci incinta sacra isi perde postul, "trece la somaj". Omul poate reveni in patria sa de obarsie, din care fusese alungat. Poate sta din nou la umbra pomului vietii, ba chiar ii poate gusta rodul, care nu-i altul decat trupul de jertfa al Mantuitorului. Catre pomul vietii trimite, de altfel, si simbolistica bradului de Craciun. La origine, bradul a fost un pom roditor care, asa cum arata Oscar Cullmann, era agatat in casele alsaciene de tavan, si de crengile caruia atarnau mere sau ostii. Era prins de tavan, cu varful in jos, tocmai pentru ca radacinile sale stateau infipte in "pamantul luminos" al paradisului. Globurile trimit asadar la "fructele din rai", iar pentru a regasi adevarata semnificatie a cadourilor trebuie sa urcam pana la viata sfantului Nicolae, episcopul Myrei, socotit patron al copiilor, intrucat, printre alte minuni, a savarsit trei invieri. A inviat trei copii "taiati felii" de un macelar. In fine, lumanarile din brad trimit la titlul lui Isus de "soarele dreptatii", pe care i-L daduse profetul Malachia (3,20), cu mult inaintea intruparii. Nu trebuie uitat, de asemenea, ca 25 decembrie fusese, de pe vremea lui Aurelian, sarbatoarea lui Sol invictus "Soarele nebiruit". Sa ne bucuram asadar crestineste de aceasta sarbatoare, chiar daca neopaganismul politic corect il scoate sistematic pe Isus din iesle punand in loc un clapon sau o bucata de cascaval.
Astazi, Craciunul a devenit marca a unui produs de consum. De cateva decenii, sarbatoarea incepe sa-si piarda, in mod accelerat, caracterul crestin, transformandu-se intr-o sueta laica, fara identitate si fara frontiere. In Franta, citeam zilele trecute o statistica, abia 20% din populatie mai recunoaste ca 25 decembrie are o semnificatie religioasa. Pentru imensa majoritate, ziua respectiva e doar prilej de adunare a intregii familii in jurul unui brad impodobit, sub care se lafaie pachete cu cadouri, si a unei mese imbelsugate, de pe care nu trebuie sa lipseasca le foie gras si o sticla de Sauternes. In Romania, cum bine stim, obligatorii sunt sarmalele si Busuioaca de Bohotin (pentru norocosi).
Nasterea Domnului inseamna bucurie, nu imbuibare; inseamna exultare, nu dezmat; inseamna transfigurare, nu iesire din minti. In Omilia invocata adineauri, Grigore din Nazians aminteste cateva lucruri esentiale. Ziua Craciunului echivaleaza cu o "noua Creatie". Prin intruparea Sa, Iisus Hristos a inceput lucrarea mantuitoare pe fata pamantului. Pentru Dumnezeu, intruparea inseamna kenoza, smerire, coborare. Din dragoste infinita, neomeneasca, El si-a asumat "carnea" noastra umbrita de pacat, infectata de vremelnicie, pentru a o transfigura si a o inalta la "cele ceresti". Intruparea este, in realitate, prima Patimire a lui Dumnezeu, dar o Patimire care se transforma in jubilatie pentru neamul omenesc. Craciunul trimite asadar, ne-o aminteste acelasi sfant Grigore, la momentul paradisiac, de dinaintea ispitirii si a caderii cuplului primordial. Isus reface, prin nasterea sa, armonia perfecta dintre omenire si Dumnezeu, rupta, desfigurata prin neascultare. In ieslea din Betleem s-a nascut "al doilea Adam", sub privirile blande si supuse ale Maicii Sale, a doua Eva. Iar Betleemnul ce poate fi decat un al doilea paradis, in care vitele, oamenii si Dumnezeu stau impreuna, impacati pentru o clipa? Protoevanghelia lui Iacob, din care s-a inspirat si traditia ortodoxa, descrie Clipa de dinaintea nasterii Mantuitorului sub forma unei incremeniri absolute, a unei taceri cosmice. Lumea veche s-a oprit din mers, a tacut, si-a curmat respiratia, pentru a lasa locul unei lumi cu totul innoite prin Venirea lui Dumnezeu.
Hristos deschide iarasi portile paradisului. Heruvimul cu sabia de foc care pazise pana atunci incinta sacra isi perde postul, "trece la somaj". Omul poate reveni in patria sa de obarsie, din care fusese alungat. Poate sta din nou la umbra pomului vietii, ba chiar ii poate gusta rodul, care nu-i altul decat trupul de jertfa al Mantuitorului. Catre pomul vietii trimite, de altfel, si simbolistica bradului de Craciun. La origine, bradul a fost un pom roditor care, asa cum arata Oscar Cullmann, era agatat in casele alsaciene de tavan, si de crengile caruia atarnau mere sau ostii. Era prins de tavan, cu varful in jos, tocmai pentru ca radacinile sale stateau infipte in "pamantul luminos" al paradisului. Globurile trimit asadar la "fructele din rai", iar pentru a regasi adevarata semnificatie a cadourilor trebuie sa urcam pana la viata sfantului Nicolae, episcopul Myrei, socotit patron al copiilor, intrucat, printre alte minuni, a savarsit trei invieri. A inviat trei copii "taiati felii" de un macelar. In fine, lumanarile din brad trimit la titlul lui Isus de "soarele dreptatii", pe care i-L daduse profetul Malachia (3,20), cu mult inaintea intruparii. Nu trebuie uitat, de asemenea, ca 25 decembrie fusese, de pe vremea lui Aurelian, sarbatoarea lui Sol invictus "Soarele nebiruit". Sa ne bucuram asadar crestineste de aceasta sarbatoare, chiar daca neopaganismul politic corect il scoate sistematic pe Isus din iesle punand in loc un clapon sau o bucata de cascaval.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)