Eminescu ...la gimnaziu !

În mod hotărât, nu poţi să apropii elevii de Eminescu prin poeme precum „Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie“, „Pe lângă plopii fără soţ“ sau „Împărat şi proletar“. E o convingere la care aderă majoritatea criticilor şi profesorilor, dar căutarea unui Eminescu „neclasic“ nu rezolvă totul. Greul cade pe abilitatea profesorilor, care, voluntar sau nu, pot să taie pentru toată viaţa cheful de poezie al unui cititor fraged.

Pentru a avea parte de cititori care ascultă Beyoncé şi Taking Back, Eminescu ar trebui prezentat ca un poet contemporan. Un mod eficient de a ajunge la el ar fi să porneşti de la literatura care se scrie azi şi să-l prezinţi dinspre prezent, de la poetii care l-au urmat. Mircea Cartarescu ar putea să înlesnească drumul către Eminescu, secundat de clasici , precum Bacovia şi Nichita Stănescu. Pentru a-l recepta ca pe o prezenţă şi nu ca pe o materie obligatorie, elevii ar trebui familiarizaţi cu „aerul timpului“ în care scria poetul. Din păcate se tipăresc de mai multi ani aceleaşi texte, cu accent pe opera publicată în timpul vieţii. Sunt descurajate lectura şi interpretarea textelor mai puţin cunoscute. La examenul de capacitate, tendinţa generală este să se dea un text la prima vedere pentru interpretare, dar predomină întrebările gramaticale. Un alt mod de a-l ucide pe Eminescu se regaseste în acele culegeri care oferă interpretări mediocre, pe care elevii le învaţă pe deasupra şi pe care le uită imediat dupa examen. Soluţia ar fi aceea de a-l lăsa pe elev să-şi aleagă singur textele pe care să le studieze şi să se ofere mai multă importanţă manuscriselor. O alta sugestie legată de programa şcolară este aceea de a reintroduce proza fantastică a lui Eminescu în programa obligatorie. Elevii de gimnaziu manifestă foarte mare interes pentru acest gen literar foarte iubit la aceasta vârstă, indiferent daca este vorba de Eminescu, Eliade sau Mircea Voiculescu. Contrar părerii generale a profesorilor de limba română, care încep să pună din ce in ce mai mult accent pe teorie literară şi mai puţin pe istorie literară şi pe studierea unor texte la prima vedere în detrimentul celor deja uzate de atâtea cărti de comentarii, se sugerează studierea monografică a unor autori precum Eminescu. Din cauza concepţiei defectuoase a programei şcolare, studiul operei lui Eminescu se află în suferinţă. O altă sugestie membrilor comisiei care întocmeşte programa şcolarş este aceea de a avea curajul să promoveze specificul naţional al operei eminesciene.