joi, 25 octombrie 2018

Tradiții de Sâmedru


Se știe că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și Sfântul Gheorghe au fost contemporani, fiind născuți amândoi în secolul al III-lea d.H. Sfântul Dumitru sau Sâmedru este stăpân peste iarna care vine: ”Jumătate de an stăpânește Sfântul Gheorghe și cealaltă jumătate el”.
 Ziua lui Sâmedru era ziua soroacelor pentru tot felul de înțelegeri între slugi și stăpâni, chiriași și proprietari, cei care dau și cei care primesc bani împrumut.
 Împlinirea sorocului era prilej de petrecere și de ceartă. În seara de ajun a zilei în care este prăznuit Sfântul Dumitru, se făceau focuri.
 De acolo, când plecau spre casă, copiii luau tăciuni aprinși, pe care îi aruncau apoi prin livezile cu pruni, având credința că, vara viitoare, pomii vor fi plini de fructe.
 Dacă din sobă sărea un cărbune în cameră, în timp ce se făcea focul, era semn că în casă va intra un oaspete cu suflet întunecat și cu intenții rele.
Întoarcerea cărbunilor aprinși pentru a ”întări” focul avea și credința că, sporind puterea focului va duce la sporirea bunăstării, a bunurilor, a sănătății pentru oameni și vite, a fertilității pământului. Când un copil acuza dureri la o ureche sau la ambele, de la vreo răceală, era pus să stea cu urechea pe gura unei ulcele de pământ, în care se pusese în prealabil atâta jar, cât să producă o căldură suportabilă.
Pe acești cărbuni aprinși se aruncau, din când în când, semințe de cânepă, care pocneau.
Se credea că nu este bine să se pună pe foc inima căruței, adică partea din mijloc, care leagă între ele osiile, pentru că este pericol de boală la inimă.
Dacă în 26 octombrie, când e prăznuit Sfântul Dumitru, va fi Lună Plină sau cerul acoperit cu nori, ori dacă plouă sau ninge, se crede că aceste semne indică o iarnă aspră, cu zăpezi grele, iar gerul va fi năprasnic.
 Anul acesta, Luna Plină cade pe 24 octombrie!
 În noaptea de 25 octombrie, pe un rug format din mai multe straturi de cetină, se înălța un brad ”cât turla besericii de mare”, apoi se aprindea ca o torţă spre cer. ”Hai la focul de Sâmedru!” răsuna peste sat, iar oamenii se strângeau să împlinească rânduiala.
 Crengile şi cetina erau adunate numai de copii şi tineri, care se organizau în cete. Ei erau consideraţi simbol al purităţii. Înainte, în străbuni, se respectau foarte multe detalii.
Ceata mergea în pădure, căuta un copac tânăr şi încerca să-l taie din atâtea lovituri câţi copii erau în ceata respectivă.
 Ei participau la toată această acţiune de adunare a cetinei cu mult timp înainte, uneori chiar cu două luni înainte de eveniment.(Msg_NT)

Niciun comentariu: