Carte de judecată nr.43 din 22 noiembrie 1914 de la Judecătoria Rurală Mileanca ocol Darabani judeţul Dorohoi
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Mileanca de altădată: Carte de judecată
Carte de judecată nr.43 din 22 noiembrie 1914 de la Judecătoria Rurală Mileanca ocol Darabani judeţul Dorohoi
vineri, 18 decembrie 2009
După 20 de ani!
Fotografie din colecţia dlui Gh.Vasilache, Decembrie 1989Potrivit Der Standard, la 20 de ani de la revoluţia din 1989 nu există certitudinea că în România a avut loc o "revoltă populară spontană sau o lovitură de stat". Autorul articolului trece în revistă evenimentele ce s-au succedat revoluţiei din decembrie 1989, menţionând "inducerea în eroare a populaţiei prin ştiri potrivit cărora terorişti străini" ar fi încercat să destabilizeze situaţia, ajungerea la putere a lui Ion Iliescu, "fost activist şi ministru al Tineretului sub regimul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu", şi sosirea minerilor în 1990, "încurajaţi" de preşedintele Iliescu.
"Vechea gardă a devenit noua elită politică şi economică a ţării, acaparând averi considerabile, prin împărţirea posturilor importante din economie şi administraţie", notează cotidianul austriac. Aceeaşi publicaţie subliniază că "profitorii revoluţiei furate au fost şi sunt pe mai departe foştii membri ai Securităţii, cei care încă ocupă posturi importante în plan politic şi economic, precum şi dubioşii baroni locali.
Pe aceeaşi temă, cotidianul Oberosterreichische Nachrichten aminteşte că România a fost singura ţară din estul Europei unde înlăturarea regimului comunist s-a produs în mod violent, notând că crimele comise în timpul comunismului nu au fost cercetate şi elucidate până în prezent.
"În ghearele Securităţii", titrează revista Stern, alocând un spaţiu amplu unui interviu cu scriitorul şi jurnalistul german Helmuth Frauendorfer, originar din Banat, ce evocă presiunile exercitate asupra scriitorilor de către fosta poliţie politică din România.
Neue Zurcher Zeitung a analizat evoluţiile de pe scena politică din România, subliniind că preşedintele Traian Băsescu a ales menţinerea unei "stări conflictuale" prin propunerea lui Emil Boc în funcţia de premier.
Pe aceeaşi temă, cotidianul Oberosterreichische Nachrichten aminteşte că România a fost singura ţară din estul Europei unde înlăturarea regimului comunist s-a produs în mod violent, notând că crimele comise în timpul comunismului nu au fost cercetate şi elucidate până în prezent.
"În ghearele Securităţii", titrează revista Stern, alocând un spaţiu amplu unui interviu cu scriitorul şi jurnalistul german Helmuth Frauendorfer, originar din Banat, ce evocă presiunile exercitate asupra scriitorilor de către fosta poliţie politică din România.
Neue Zurcher Zeitung a analizat evoluţiile de pe scena politică din România, subliniind că preşedintele Traian Băsescu a ales menţinerea unei "stări conflictuale" prin propunerea lui Emil Boc în funcţia de premier.
joi, 17 decembrie 2009
Timişoara 1989
Când, la Timişoara, în seara de 16 decembrie, lumea s-a adunat în jurul casei pastorului László Tökés, părea un incident care va trece fără urmări. Nu îi dădea nimănui prin cap că va duce prin escaladare la dispariţia regimului comunist. Dictatorului şi clanului său le sunaseră ceasul. Era un decembrie geros, lumea cu chiu-cu vai se pregătea pentru Crăciun&Revelion, cu urechea lipită de radiourile Europa liberă, BBC, Vocea Americii, care tot anunţau că regimurile de tip sovietic din Europa de Est se prăbuşesc într-un joc de domino şi nimic nu părea să oprească această năvală spre exit a lui Honecker, Jivkov, Husak etc.
Se grăbiseră să plece pe uşa din dos a istoriei fără să dea ordin armatei să tragă în propriii concetăţeni. Asta le-a salvat viaţa în zilele care au urmat. Aşteptam înfriguraţi la propriu demisia lui Ceauşescu, dar „tovarăşul-cârmaci" era hotărât să rămână la putere cu orice preţ. Inclusiv să ucidă. Nu îşi imagina viaţa la modul civil, ca simplu pensionar privind din afară ce se întâmplă prin politică. El se vedea pe sine numai ca deţinător al puterii absolute. Şi asta până la sfârşitul zilelor lui, când spera să lase fiului său, soţiei, altor rude apropiate tronul şi sceptrul de aur ridiculizat de Dali. Voia să rămână stăpânul necontestat al ţării, în ciuda lecţiilor despre trecerea lumii, despre vremelnicia lucrurilor, mai ales a puterii, pe care le primea în acea toamnă din ţările din jur.
Ceea ce nu ştiam atunci şi mi se părea dincolo de orice imaginaţie era că Ceauşescu va da ordin să se tragă, că vor muri oameni pentru ca el să dispară de pe scena istoriei (şi alţii pentru instalarea noului regim). Întrebarea de pe buzele tuturor era una singură: de ce la noi nu se întâmplă nimic? De unde va începe? Era clar că trăiam un sfârşit de domnie, că zilele regimului sunt numărate. Că odată şi odată, într-un fel sau altul, se terminase. Când şi cum se va întâmpla? Devenisem nerăbdători. Putea fi răsturnat Ceauşescu de Biroul Politic? Sau mâna lungă a lui Gorbaciov (cum spera toată lumea) se va întinde până la Bucureşti şi îl va extrage pe micul Stalin balcanic din sediul partidului?
Ce a reuşit spectaculos Ceauşescu a fost ca, într-o ţară care avea resentimente puternice faţă de ruşi, să îi facă din nou aşteptaţi, populari, doriţi chiar. Toată lumea voia glasnost şi perestroika, în speranţa că rafturile magazinelor se vor umple, că vom avea căldură în case şi că laţul va mai slăbi puţin. Sub ochii noştri, polonezii cu „masa rotundă" încheiaseră capitolul început odată cu ocuparea ţării lor de Armata Roşie. În Ungaria la fel, Partidul Comunist a recunoscut în acea toamnă proprietatea privată, economia de piaţă, pluripartidismul, alegerile libere. Germania se afla în faţa alegerilor şi, respectiv, a reunificării după căderea Zidului de la Berlin. Jivkov era o amintire, se pregătea de proces.
La noi totul îngheţase, cel puţin aparent. Pe acest fundal a apărut „Timişoara", moment care avea să îi fie fatal lui Ceauşescu. România era ca o încăpere plină cu gaz, unde o singură scânteie putea să facă să sară totul în aer. Numai dictatorul credea că e instalat solid la putere. Mai mult, se credea iubit de popor. Cu iluzia asta a şi murit de Crăciun, în '89, la zidul cazărmii din Târgovişte, sub gloanţele unui pluton de execuţie. Ce l-a adus aici a fost ordinul dat Armatei să tragă asupra mulţimii. În seara de 17 decembrie a fost un măcel. Exercitarea violenţei de către stat a dus - odată cu răsturnarea situaţiei sub enorma presiune a mulţimii la Cluj, Sibiu, Bucureşti - la exercitarea violenţei societăţii asupra lui Ceauşescu, care îşi murdărise mâinile cu sânge nevinovat. (Stelian Tănase, Adevărul)
Se grăbiseră să plece pe uşa din dos a istoriei fără să dea ordin armatei să tragă în propriii concetăţeni. Asta le-a salvat viaţa în zilele care au urmat. Aşteptam înfriguraţi la propriu demisia lui Ceauşescu, dar „tovarăşul-cârmaci" era hotărât să rămână la putere cu orice preţ. Inclusiv să ucidă. Nu îşi imagina viaţa la modul civil, ca simplu pensionar privind din afară ce se întâmplă prin politică. El se vedea pe sine numai ca deţinător al puterii absolute. Şi asta până la sfârşitul zilelor lui, când spera să lase fiului său, soţiei, altor rude apropiate tronul şi sceptrul de aur ridiculizat de Dali. Voia să rămână stăpânul necontestat al ţării, în ciuda lecţiilor despre trecerea lumii, despre vremelnicia lucrurilor, mai ales a puterii, pe care le primea în acea toamnă din ţările din jur.
Ceea ce nu ştiam atunci şi mi se părea dincolo de orice imaginaţie era că Ceauşescu va da ordin să se tragă, că vor muri oameni pentru ca el să dispară de pe scena istoriei (şi alţii pentru instalarea noului regim). Întrebarea de pe buzele tuturor era una singură: de ce la noi nu se întâmplă nimic? De unde va începe? Era clar că trăiam un sfârşit de domnie, că zilele regimului sunt numărate. Că odată şi odată, într-un fel sau altul, se terminase. Când şi cum se va întâmpla? Devenisem nerăbdători. Putea fi răsturnat Ceauşescu de Biroul Politic? Sau mâna lungă a lui Gorbaciov (cum spera toată lumea) se va întinde până la Bucureşti şi îl va extrage pe micul Stalin balcanic din sediul partidului?
Ce a reuşit spectaculos Ceauşescu a fost ca, într-o ţară care avea resentimente puternice faţă de ruşi, să îi facă din nou aşteptaţi, populari, doriţi chiar. Toată lumea voia glasnost şi perestroika, în speranţa că rafturile magazinelor se vor umple, că vom avea căldură în case şi că laţul va mai slăbi puţin. Sub ochii noştri, polonezii cu „masa rotundă" încheiaseră capitolul început odată cu ocuparea ţării lor de Armata Roşie. În Ungaria la fel, Partidul Comunist a recunoscut în acea toamnă proprietatea privată, economia de piaţă, pluripartidismul, alegerile libere. Germania se afla în faţa alegerilor şi, respectiv, a reunificării după căderea Zidului de la Berlin. Jivkov era o amintire, se pregătea de proces.
La noi totul îngheţase, cel puţin aparent. Pe acest fundal a apărut „Timişoara", moment care avea să îi fie fatal lui Ceauşescu. România era ca o încăpere plină cu gaz, unde o singură scânteie putea să facă să sară totul în aer. Numai dictatorul credea că e instalat solid la putere. Mai mult, se credea iubit de popor. Cu iluzia asta a şi murit de Crăciun, în '89, la zidul cazărmii din Târgovişte, sub gloanţele unui pluton de execuţie. Ce l-a adus aici a fost ordinul dat Armatei să tragă asupra mulţimii. În seara de 17 decembrie a fost un măcel. Exercitarea violenţei de către stat a dus - odată cu răsturnarea situaţiei sub enorma presiune a mulţimii la Cluj, Sibiu, Bucureşti - la exercitarea violenţei societăţii asupra lui Ceauşescu, care îşi murdărise mâinile cu sânge nevinovat. (Stelian Tănase, Adevărul)
miercuri, 16 decembrie 2009
Ce-şi doresc milencenii de Crăciun?
Deşi speră să găsească sub brad cosmetice şi parfumuri, milencenii le cumpără celor dragi obiecte cât mai utile ca daruri de Crăciun.La rândul lor, au parte de acelaşi tratament pragmatic. Aşteptăm de la Moş Crăciun obiecte extravagante şi în final ajungem să ne mulţumim şi cu lucrurile de care nu ne putem lipsi, precum o haină, o pereche de mănuşi sau una de bocanci.
„Mi-am făcut ca în fiecare an o listă cu ce vrea fiecare. Cum nu am copii, nepoţii mei sunt primii la care mă gândesc atunci când împart banii puşi deoparte. Ştiam că nu voi avea nicio şansă să economisesc într-o lună - două pentru cheltuielile care se ivesc acum, la sfârşit de an, aşa că am început să strâng ceva încă de astă-vară”, povesteşte vecina Verona B.
Pentru Nuta C. (64 de ani), Crăciunul nu înseamnă decât o provocare de sfârşit de an. „Cum să fac eu să pregătesc cele tradiţionale cu cei 100 de lei rămaşi din pensie", se gândeşte bătrâna. Ea spune că, „de la o vârstă, începi să apreciezi mai mult medicamentele decât piftia sau cozonacul". Cât despre daruri, mătuşa Nuţa spune că singurul cadou pe care şi-l doreşte este ca fiul ei să vină în vizită cu nepoţii.
Nu toţi milencenii vor avea un Crăciun mai sărac decât de obicei. Liviu A. (29 de ani) mărturiseşte că bugetul său pentru cadouri este de trei ori mai mare faţă de cel de acum un an.
Peste două treimi dintre milenceni se vor orienta în acest an către cadouri utile, eventual obiecte vestimentare sau diverse lucruri necesare într-o casă şi vândute la reduceri în magazine.
Circa 45% dintre români au declarat că nu vor mai ceda impulsurilor de moment pentru a nu mai arunca banii pe lucruri inutile, în timp ce majoritatea europenilor şi-au exprimat aceeaşi voinţă în proporţie de 40%, potrivit unui studiu Deloitte. Totodată, 25% din români şi 33% din europeni se vor ghida după reduceri în cumpărarea cadourilor.
Între ceea ce-şi doresc românii să primească şi ceea ce găsesc sub brad în dimineaţa Crăciunului este o diferenţă destul de mare. Cel puţin asta relevă un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă Deloitte, pe un eşantion de 17.567 de persoane din 17 ţări europene printre care şi România. Astfel, în topul cadourilor pe care şi le doresc românii se află cosmeticele şi parfumurile, 46% din respondenţi indicând aceste produse ca fiind ideale pentru ei. Singurii care au mai indicat produsele cosmetice şi parfumurile drept cadouri ideale sunt polonezii. Majoritatea europenilor intervievaţi au arătat că cel mai mult îşi doresc cărţi - cetăţenii din nouă din cele 17 ţări europene în care s-a realizat studiul optând în primul rând pentru acestea. Banii reprezintă cea de-a doua opţiune a respondenţilor, aproximativ 38% din ei susţinând că foşnitul bancnotelor i-ar ajuta să simtă magia Crăciunului.
Pentru aproximativ 44% din români, hainele şi încălţările de sezon sunt un dar binevenit. De altfel, mulţi români profită de Sărbătorile de iarnă pentru a-şi răsfăţa membrii familiei cu un palton mai călduros, o pereche de mănuşi sau una de bocanci îmblăniţi.
Pentru aproape un sfert dintre români, Sărbătorile de iarnă se mută după Anul Nou, când apar reducerile şi promoţiile pentru marfa rămasă în magazine. Procentul este cel mai mare înregistrat la nivelul celor 17 ţări europene participante la studiul Deloitte.
În medie, suma pe care o vor scoate românii din buzunare pentru Crăciun şi Revelion depăşeşte cu puţin 1.500 de lei. Din aceştia, aproape 600 de lei se duc pe alimente şi băuturi, cadourile mai „înghit" şi ele circa 500 de lei, iar bradul, obiectele vestimentare de sezon şi celelalte decoraţiuni ne costă alţi peste 300 de lei, arată un studiul realizat de compania de cercetare de piaţă Mednet.
„Mi-am făcut ca în fiecare an o listă cu ce vrea fiecare. Cum nu am copii, nepoţii mei sunt primii la care mă gândesc atunci când împart banii puşi deoparte. Ştiam că nu voi avea nicio şansă să economisesc într-o lună - două pentru cheltuielile care se ivesc acum, la sfârşit de an, aşa că am început să strâng ceva încă de astă-vară”, povesteşte vecina Verona B.
Pentru Nuta C. (64 de ani), Crăciunul nu înseamnă decât o provocare de sfârşit de an. „Cum să fac eu să pregătesc cele tradiţionale cu cei 100 de lei rămaşi din pensie", se gândeşte bătrâna. Ea spune că, „de la o vârstă, începi să apreciezi mai mult medicamentele decât piftia sau cozonacul". Cât despre daruri, mătuşa Nuţa spune că singurul cadou pe care şi-l doreşte este ca fiul ei să vină în vizită cu nepoţii.
Nu toţi milencenii vor avea un Crăciun mai sărac decât de obicei. Liviu A. (29 de ani) mărturiseşte că bugetul său pentru cadouri este de trei ori mai mare faţă de cel de acum un an.
Peste două treimi dintre milenceni se vor orienta în acest an către cadouri utile, eventual obiecte vestimentare sau diverse lucruri necesare într-o casă şi vândute la reduceri în magazine.
Circa 45% dintre români au declarat că nu vor mai ceda impulsurilor de moment pentru a nu mai arunca banii pe lucruri inutile, în timp ce majoritatea europenilor şi-au exprimat aceeaşi voinţă în proporţie de 40%, potrivit unui studiu Deloitte. Totodată, 25% din români şi 33% din europeni se vor ghida după reduceri în cumpărarea cadourilor.
Între ceea ce-şi doresc românii să primească şi ceea ce găsesc sub brad în dimineaţa Crăciunului este o diferenţă destul de mare. Cel puţin asta relevă un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă Deloitte, pe un eşantion de 17.567 de persoane din 17 ţări europene printre care şi România. Astfel, în topul cadourilor pe care şi le doresc românii se află cosmeticele şi parfumurile, 46% din respondenţi indicând aceste produse ca fiind ideale pentru ei. Singurii care au mai indicat produsele cosmetice şi parfumurile drept cadouri ideale sunt polonezii. Majoritatea europenilor intervievaţi au arătat că cel mai mult îşi doresc cărţi - cetăţenii din nouă din cele 17 ţări europene în care s-a realizat studiul optând în primul rând pentru acestea. Banii reprezintă cea de-a doua opţiune a respondenţilor, aproximativ 38% din ei susţinând că foşnitul bancnotelor i-ar ajuta să simtă magia Crăciunului.
Pentru aproximativ 44% din români, hainele şi încălţările de sezon sunt un dar binevenit. De altfel, mulţi români profită de Sărbătorile de iarnă pentru a-şi răsfăţa membrii familiei cu un palton mai călduros, o pereche de mănuşi sau una de bocanci îmblăniţi.
Pentru aproape un sfert dintre români, Sărbătorile de iarnă se mută după Anul Nou, când apar reducerile şi promoţiile pentru marfa rămasă în magazine. Procentul este cel mai mare înregistrat la nivelul celor 17 ţări europene participante la studiul Deloitte.
În medie, suma pe care o vor scoate românii din buzunare pentru Crăciun şi Revelion depăşeşte cu puţin 1.500 de lei. Din aceştia, aproape 600 de lei se duc pe alimente şi băuturi, cadourile mai „înghit" şi ele circa 500 de lei, iar bradul, obiectele vestimentare de sezon şi celelalte decoraţiuni ne costă alţi peste 300 de lei, arată un studiul realizat de compania de cercetare de piaţă Mednet.
marți, 15 decembrie 2009
100 euro sau ...130 lei!
Aproximativ 256.000 de cadre didactice vor primi pana la finele anului cate 130 de lei pentru cartile necesare pregatirii profesionale, a anuntat luni ministrul interimar al Educatiei, Emil Boc."Incepand probabil de maine (marti n.r.) in fiecare judet vor ajunge aceste sume si, pe baza de decont, fiecare profesor va putea primi pana in 130 de lei pentru cartile si materialele pe care le-a cumparat", a declarat Boc Ministrul interimar al Educatiei a spus ca decizia a fost luata luni, impreuna cu ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea. (Sursa: stiri.botosani.ro)
luni, 14 decembrie 2009
1989 Revoluţie:A fost sau n-a fost?!
Revolutie sau lovitura de stat - miscarea anticomunista izbucnita in Romania in decembrie 1989 continua sa ridice semne de intrebare, fara ca justitia sa reuseasca sa clarifice circumstantele varsarii de sange fara egal in Europa de Est, comenteaza AFP, citata de Mediafax.La jumatatea lunii decembrie 1989, la o luna dupa caderea Zidului Berlinului, la Timisoara izbucneau proteste, reprimate brutal de autoritatile comuniste.Pe 22 decembrie, sub presiunea zecilor de mii de persoane adunate in fata Partidului Comunist, dictatorul Nicolae Ceausescu si sotia sa Elena au fugit din Bucuresti, dar au fost arestati, condamnati la moarte si executati in ziua de Craciun.
In total, 1.104 persoane au murit in timpul acestor evenimente, 162 inainte de 22 decembrie si 942 dupa. Alte 3.352 de persoane au fost ranite.
"Inca exista intrebari fara raspuns. Nu stim cine a tras inainte de fuga lui Ceausescu si cu atat mai putin dupa", declara Viorel Oancea, primul militar care s-a adresat protestatarilor anticomunisti de la Timisoara.
"In pofida acestor necunoscute, a fost o revolutie, pentru ca a condus la schimbarea regimului", sustine Oancea.Opinia sa este impartasita de fostul disident Radu Filipescu, care evoca o implicare a serviciilor secrete straine. "Nu se poate vorbi de un simulacru de revolutie pentru ca au existat victime", crede Filipescu.Procurorul Dan Voinea, cel care a redactat actul de acuzare in cazul sotilor Ceausescu iar apoi s-a ocupat de dosarul revolutiei, afirma ca toti cei care au deschis focul erau militari. "Inainte de 22 decembrie, intregul aparat de reprimare a actionat impotriva manifestantilor. Dupa 22 a fost doar armata", spune Voinea, exprimand regretul ca au fost condamnate putine persoane, "din cauza lipsei vointei politice".Potrivit lui Voinea, legendele in legatura cu misteriosii "teroristi", agenti fideli lui Ceausescu, erau doar o "diversiune" creata de armata, scopul fiind "apararea regimului comunist".Si fostul premier Petre Roman vorbeste de o "revolutie", fiind convins ca "lovitura de stat nu a existat niciodata". Petre Roman recunoaste ca au existat motive suficiente pentru a se vorbi de o "confiscare" a miscarii populare de catre puterea instalata dupa caderea lui Nicolae Ceausescu. "In noile structuri existau multi politicieni fosti comunisti. A fost o eroare a lui Ion Iliescu", spune Roman.In privinta desemnarii sale in fruntea primului guvern postcomunist al Romaniei, Petre Roman are o explicatie simpla: "Aveam legitimitatea baricadei".
Procesul sumar si executia sotilor Ceausescu, intr-o unitate militara din Targoviste, ridica alte semne de intrebare, desi putine regrete. "De ce l-au executat? Va puteti imagina cat ar fi durat un proces?", explica Filipescu."Am avut la dispozitie o ora pentru redactarea rechizitoriului si l-am acuzat pe Ceausescu de crime impotriva umanitatii.
Tot ce facuse era de notorietate publica", explica Voinea. Si cei 60.000 de morti, unul din principalele capete de acuzare? "Citisem despre asta in presa", spune Voinea.
Exista dubii si in legatura cu circumstantele executiei, imaginile fiind puse sub semnul intrebarii de catre experti.
"Am asistat la executie. S-a petrecut foarte rapid, cameramanul neavand timp sa filmeze", subliniaza Voinea.
"Insa niciodata nu se va afla intregul adevar. Chiar si dupa 20 de ani, fantomele comunismului inca ne bantuie", completeaza Viorel Oancea.
In total, 1.104 persoane au murit in timpul acestor evenimente, 162 inainte de 22 decembrie si 942 dupa. Alte 3.352 de persoane au fost ranite.
"Inca exista intrebari fara raspuns. Nu stim cine a tras inainte de fuga lui Ceausescu si cu atat mai putin dupa", declara Viorel Oancea, primul militar care s-a adresat protestatarilor anticomunisti de la Timisoara.
"In pofida acestor necunoscute, a fost o revolutie, pentru ca a condus la schimbarea regimului", sustine Oancea.Opinia sa este impartasita de fostul disident Radu Filipescu, care evoca o implicare a serviciilor secrete straine. "Nu se poate vorbi de un simulacru de revolutie pentru ca au existat victime", crede Filipescu.Procurorul Dan Voinea, cel care a redactat actul de acuzare in cazul sotilor Ceausescu iar apoi s-a ocupat de dosarul revolutiei, afirma ca toti cei care au deschis focul erau militari. "Inainte de 22 decembrie, intregul aparat de reprimare a actionat impotriva manifestantilor. Dupa 22 a fost doar armata", spune Voinea, exprimand regretul ca au fost condamnate putine persoane, "din cauza lipsei vointei politice".Potrivit lui Voinea, legendele in legatura cu misteriosii "teroristi", agenti fideli lui Ceausescu, erau doar o "diversiune" creata de armata, scopul fiind "apararea regimului comunist".Si fostul premier Petre Roman vorbeste de o "revolutie", fiind convins ca "lovitura de stat nu a existat niciodata". Petre Roman recunoaste ca au existat motive suficiente pentru a se vorbi de o "confiscare" a miscarii populare de catre puterea instalata dupa caderea lui Nicolae Ceausescu. "In noile structuri existau multi politicieni fosti comunisti. A fost o eroare a lui Ion Iliescu", spune Roman.In privinta desemnarii sale in fruntea primului guvern postcomunist al Romaniei, Petre Roman are o explicatie simpla: "Aveam legitimitatea baricadei".
Procesul sumar si executia sotilor Ceausescu, intr-o unitate militara din Targoviste, ridica alte semne de intrebare, desi putine regrete. "De ce l-au executat? Va puteti imagina cat ar fi durat un proces?", explica Filipescu."Am avut la dispozitie o ora pentru redactarea rechizitoriului si l-am acuzat pe Ceausescu de crime impotriva umanitatii.
Tot ce facuse era de notorietate publica", explica Voinea. Si cei 60.000 de morti, unul din principalele capete de acuzare? "Citisem despre asta in presa", spune Voinea.
Exista dubii si in legatura cu circumstantele executiei, imaginile fiind puse sub semnul intrebarii de catre experti.
"Am asistat la executie. S-a petrecut foarte rapid, cameramanul neavand timp sa filmeze", subliniaza Voinea.
"Insa niciodata nu se va afla intregul adevar. Chiar si dupa 20 de ani, fantomele comunismului inca ne bantuie", completeaza Viorel Oancea.
Vin ninsorile...!
Chiar de ieri s-au simţit primele semne: temperaturi în scădere şi fulguieli.Pentru astăzi, temperaturile minime prognozate de ANM sunt cuprinse între -9 şi -1 grad, mai scăzute în depresiuni.
Începând de mâine şi, cel mai probabil, de miercuri se vor înregistra ninsori în sud, aduse de un ciclon mediteraneean, la început în Banat şi în Oltenia, apoi şi în Muntenia, în Dobrogea şi în sudul Moldovei, unde şi vântul va fi mai puternic.
Treptat, ninsorile vor cuprinde aproape toată ţara.
Spre sfârşitul săptămânii, chiar dacă vor fi ninsori din ce în ce mai puţine, temperaturile vor scădea atât de mult încât nici în timpul zilei nu se vor mai înregistra valori pozitive decât izolat, pe litoral şi în Lunca Dunării.
Vor fi zile de iarnă adevărată mai ales în sudul ţării, unde gerul îşi va face simţită prezenţa.
La sfârşitul săptămânii , începând de vineri, în depresiuni, temperaturile vor coborî sub -12 şi chiar -14 grade Celsius.
duminică, 13 decembrie 2009
Bună dimineaţa, Mileanca!
Din pericopa evanghelică a acestei duminici (care mai este numită şi Evanghelia celor chemaţi la cină), vedem că Dumnezeu, în iubirea Lui milostivă şi atotcuprinzătoare, deşi manifestă, iniţial, o anumită preferinţă, dovedeşte, în acelaşi timp, o preocupare pentru mântuirea întregii lumi, pentru că „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).Evanghelia acestei duminici ne priveşte pe fiecare în parte, pentru că fiecare dintre noi poate repeta greşelile căpeteniilor poporului lui Israel. Şi noi găsim foarte adesea scuze că nu avem timp pentru rugăciune, pentru pocăinţă, pentru spovedanie şi împărtăşanie, şi aceasta tocmai pentru că suntem robiţi de prea multe griji care devin atât de mari, încât ajungem să fim striviţi de ele. Atât de mult suntem legaţi de cele materiale, încât nu mai avem timp pentru a oferi hrană sufletului şi a-l înveşmânta în haina luminoasă a bucuriei împărăţiei cerurilor, a legăturii noastre cu Dumnezeu.
Iar această pericopă a fost rânduită în mod special spre a fi citită acum, în perioada de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o invitaţie adresată nouă, ca un îndemn la mai multă rugăciune, pentru o mai deasă participare la slujbele Bisericii, pentru vindecarea de păcate prin Spovedanie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos la Sfânta Liturghie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)