luni, 31 decembrie 2007
duminică, 30 decembrie 2007
C- E de sănătate, gratuit !
Românii vor primi gratuit cardul european de sănătate din 1 ianuarie 2008, contravaloarea acestuia fiind plătită din bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, potrivit recomandărilor Uniunii Europene .
Cardul european de sănătate a fost lansat la 1 ianuarie 2007, la eliberarea lui fiind formate cozi interminabile. Cardul european de sănătate are valabilitate şase luni şi permite asiguratului accesul la servicii medicale de urgenţă în alte state fără să mai fie nevoie de încheierea unei asigurări private de sănătate. În baza acestuia, românii vor beneficia de îngrijiri medicale în aceleaşi condiţii ca şi cele oferite cetăţenilor ţării respective de sistemul public de asigurări de sănătate. De card pot beneficia, la cerere, doar cei care şi-au achitat la zi contribuţia la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Totodată, cardul nu dă dreptul posesorului să beneficieze de tratamente în străinătate pentru probleme de sănătate preexistente călătoriei. Pentru cazurile în care ar fi obţinută totuşi asistenţă medicală în străinătate pentru alte probleme de sănătate decât cele ivite în cursul călătoriei, legislaţia din domeniu prevede recuperarea banilor de către CNAS de la respectivele persoane, pe cale juridică, existând posibilitatea ca făptuitorii să intre şi sub incidenţa legii penale. Cardul european de sănătate este distribuit prin poştă, fiind livrat solicitanţilor ca scrisoare recomandată simplă. Asiguratul va primi avizarea prin poştă în termen de şapte zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi la adresa indicată de acesta, iar cardul va fi livrat asiguratului personal. În cazul în care solicitantul cardului nu se prezintă la oficiul poştal pentru ridicarea acestuia în termen de 15 zile de la primirea avizului, documentul va fi trimis Casei de Asigurări de Sănătate care l-a emis, solicitantul putând să îl ridice ulterior de la această instituţie.
Cardul european de sănătate a fost lansat la 1 ianuarie 2007, la eliberarea lui fiind formate cozi interminabile. Cardul european de sănătate are valabilitate şase luni şi permite asiguratului accesul la servicii medicale de urgenţă în alte state fără să mai fie nevoie de încheierea unei asigurări private de sănătate. În baza acestuia, românii vor beneficia de îngrijiri medicale în aceleaşi condiţii ca şi cele oferite cetăţenilor ţării respective de sistemul public de asigurări de sănătate. De card pot beneficia, la cerere, doar cei care şi-au achitat la zi contribuţia la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Totodată, cardul nu dă dreptul posesorului să beneficieze de tratamente în străinătate pentru probleme de sănătate preexistente călătoriei. Pentru cazurile în care ar fi obţinută totuşi asistenţă medicală în străinătate pentru alte probleme de sănătate decât cele ivite în cursul călătoriei, legislaţia din domeniu prevede recuperarea banilor de către CNAS de la respectivele persoane, pe cale juridică, existând posibilitatea ca făptuitorii să intre şi sub incidenţa legii penale. Cardul european de sănătate este distribuit prin poştă, fiind livrat solicitanţilor ca scrisoare recomandată simplă. Asiguratul va primi avizarea prin poştă în termen de şapte zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi la adresa indicată de acesta, iar cardul va fi livrat asiguratului personal. În cazul în care solicitantul cardului nu se prezintă la oficiul poştal pentru ridicarea acestuia în termen de 15 zile de la primirea avizului, documentul va fi trimis Casei de Asigurări de Sănătate care l-a emis, solicitantul putând să îl ridice ulterior de la această instituţie.
Principesa Margareta - şef al Casei Regale
Regele Mihai I a semnat, duminică, la Castelul Săvârşin, Noul statul al Casei regale a României, prin care fiica sa cea mare principesa Margareta este desemnată succesorul său dinastic şi şef al Casei Regale, după moartea fostului suveran."Fiica mea cea mare, Principesa Margareta, va fi succesorul meu dinastic şi Şef al Casei Regale a României, după moartea mea", se arată în documentul semnat în cadrul unei ceremonii private, în ziua şi la ora când s-au împlinit exact şaizeci de ani de la actul abdicării forţate, petrecut la Palatul Elisabeta, în Bucureşti.
De asemenea, în document se precizează că, "în cazul în care naţiunea română şi Parlamentul României vor considera potrivită folosirea monarhiei ca formă de guvernământ", Regele Mihai cere Parlamentului "să renunţe la aplicarea legii salice, care nu corespunde nici drepturilor din Europa de astăzi, nici valorilor societăţii româneşti".
"Până când aceste lucruri se vor întâmpla, Principesa Margareta va rămâne, după moartea mea, Şeful Casei Regale a României si Custode al Coroanei României", se mai arată în documentul citat.
Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX
sâmbătă, 29 decembrie 2007
Sindromul " Ulysse"
Mitul lui Ulysse (numele roman al eroului grec Odiseu) traversează secolele, găsind ecouri chiar în referinţele culturale ale celor care n-au citit niciodată povestea aventurilor sale de-a lungul sinuosului drum dintre distrusa Troie şi Ithaca natală.
Iubit de zei, care se întâmplă să nu-i ierte chiar întotdeauna lipsa de obedienţă, eroul trece printr-o seamă de experienţe pe care le putem numi iniţiatice, înfruntând furia valurilor lui Poseidon, pericolul întâlnirii cu ciclopul canibal, farmecele nimfei Circe şi, mai ales, cântecul fatal al sirenelor.
Deşi avertizat, Odiseu ţine cu tot dinadinsul să le asculte. Îşi protezează vâslaşii, astupându-le urechile cu ceară, se leagă de catarg ca să nu poată sări în apă. La chemarea lor, uită tot, dorinţa de a ajunge acasă, de a o regăsi pe soţia sa, Penelopa, de a-şi regăsi fiul după aproape 20 de ani de absenţă. Din fericire, corabia se îndepărtează, iar Odiseu se regăseşte.
Aici, în fascinaţia depăşind orice logică, fie ea intimă sau socială, psihologii şi psihiatrii au plasat "sindromul lui Ulise", cel vinovat pentru toate mirajele ce rătăcesc oamenii pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, terminată de cele mai multe ori, din fericire, cu dorinţa revenirii la propria matcă.
Una dintre cele mai frecvente boli de care suferă românii din Spania este sindromul Ulise. Principala cauză o reprezintă înstrăinarea de plaiurile natale şi lupta pentru supravieţuire într-o ţară în care imigranţii trebuie să se acomodeze rapid cu obiceiurile, clima şi limba ţării de adopţie.
Se estimează că aproximativ 800.000 de imigranţi care trăiesc în Spania suferă de acest sindrom, dintre aceştia 600.000 neavând drept de muncă. Boala apare în primii doi ani de la emigrare şi că majoritatea pacienţilor care prezintă aceste simptome sunt de cetăţenie română.
Portretul robot al persoanei care suferă de sindromul lui Ulise este: femeie între 35 şi 50 de ani, de cetăţenie română, care locuieşte în Spania de mai puţin de doi ani.
Echipa de medici a sesizat în ultimii trei ani o creştere a numărului persoanelor afectate de această boală. Astfel, s-a constatat că opt din zece români care s-au stabilit în Spania în ultimul an prezintă simptomele acestei boli.
De asemenea, numărul pacienţilor cu sindromul lui Ulise creşte în special în perioada sărbătorilor de iarnă, când se accentuează sentimentele de singurătate şi tristeţe.
Sindromul a fost descoperit şi definit în 2004, de către medicul psihiatru Joseba Achotegui , profesor universitar în Barcelona. Pacienţii sunt persoane expuse unor situaţii-limită de stres, iar boala are trei factori care acţionează simultan: singurătatea datorată îndepărtării de casă şi familie, sentimentul de eşec profesional, deoarece fără acte este foarte dificil de găsit un serviciu, şi lupta de zi cu zi pentru supravieţuire.
Boala se manifestă prin stări depresive, anxietate şi, uneori, chiar tentative de sinucid, cele mai expuse la această boală fiind femeile.
Iubit de zei, care se întâmplă să nu-i ierte chiar întotdeauna lipsa de obedienţă, eroul trece printr-o seamă de experienţe pe care le putem numi iniţiatice, înfruntând furia valurilor lui Poseidon, pericolul întâlnirii cu ciclopul canibal, farmecele nimfei Circe şi, mai ales, cântecul fatal al sirenelor.
Deşi avertizat, Odiseu ţine cu tot dinadinsul să le asculte. Îşi protezează vâslaşii, astupându-le urechile cu ceară, se leagă de catarg ca să nu poată sări în apă. La chemarea lor, uită tot, dorinţa de a ajunge acasă, de a o regăsi pe soţia sa, Penelopa, de a-şi regăsi fiul după aproape 20 de ani de absenţă. Din fericire, corabia se îndepărtează, iar Odiseu se regăseşte.
Aici, în fascinaţia depăşind orice logică, fie ea intimă sau socială, psihologii şi psihiatrii au plasat "sindromul lui Ulise", cel vinovat pentru toate mirajele ce rătăcesc oamenii pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, terminată de cele mai multe ori, din fericire, cu dorinţa revenirii la propria matcă.
Una dintre cele mai frecvente boli de care suferă românii din Spania este sindromul Ulise. Principala cauză o reprezintă înstrăinarea de plaiurile natale şi lupta pentru supravieţuire într-o ţară în care imigranţii trebuie să se acomodeze rapid cu obiceiurile, clima şi limba ţării de adopţie.
Se estimează că aproximativ 800.000 de imigranţi care trăiesc în Spania suferă de acest sindrom, dintre aceştia 600.000 neavând drept de muncă. Boala apare în primii doi ani de la emigrare şi că majoritatea pacienţilor care prezintă aceste simptome sunt de cetăţenie română.
Portretul robot al persoanei care suferă de sindromul lui Ulise este: femeie între 35 şi 50 de ani, de cetăţenie română, care locuieşte în Spania de mai puţin de doi ani.
Echipa de medici a sesizat în ultimii trei ani o creştere a numărului persoanelor afectate de această boală. Astfel, s-a constatat că opt din zece români care s-au stabilit în Spania în ultimul an prezintă simptomele acestei boli.
De asemenea, numărul pacienţilor cu sindromul lui Ulise creşte în special în perioada sărbătorilor de iarnă, când se accentuează sentimentele de singurătate şi tristeţe.
Sindromul a fost descoperit şi definit în 2004, de către medicul psihiatru Joseba Achotegui , profesor universitar în Barcelona. Pacienţii sunt persoane expuse unor situaţii-limită de stres, iar boala are trei factori care acţionează simultan: singurătatea datorată îndepărtării de casă şi familie, sentimentul de eşec profesional, deoarece fără acte este foarte dificil de găsit un serviciu, şi lupta de zi cu zi pentru supravieţuire.
Boala se manifestă prin stări depresive, anxietate şi, uneori, chiar tentative de sinucid, cele mai expuse la această boală fiind femeile.
Site- uri ...de alungat singurătatea !
Nimeni nu trebuie să fie singur acum !. Reţelele sociale online oferă o soluţie alternativă la socializarea şi interacţiunea directă între oameni de sărbători, constată BBC. Site-uri cunoscute ca Facebook permit o bună comunicare cu alţi utilizatori: prieteni, rude, cunoscuţi. În ultima vreme site-urile deja consacrate sunt însă concurate din ce în ce mai mult, de noi forme de exprimare şi comunicare, prin site-uri noi, care vin cu inovaţii legate de design şi posibilităţi.
De exemplu Habbo este o comunitate virtuală adresată adolescenţilor, care le permite utilizatorilor să-şi creeze propriul caracter Habbo personalizat, să-l îmbrace pe acesta cu pălării, centuri, bijuterii şi să-i facă frizura. Site-ul are acum peste 82 de milioane de caractere înregistrate şi o audienţă de 292.000 de accesări în Regatul Unit în luna octombrie.
Perfspot, un alt site de comunicare online, este orientat către studentţi şi tineri profesionişti. El oferă fluxuri de ştiri, posibilităţi de construire a unui profil , posibilitatea de a-şi lega pozele de profilele celorlalţi utilizatori şi spaţiu nelimitat pentru încărcarea de imagini şi videoclipuri. Cu o ascensiune fulminantă, Perfspot a întrecut Facebook cu o creştere de 756% faţă de 541%.
Freecycle este un site de reciclare a lucrurilor pe care unii nu le mai vor. Fiecare oraş are un grup unic de e-mail iar pe acest grup sunt postate obiectele pe care vrei să le dai şi cei care doresc anumite lucuri le pot găsi.Webjam este un site britanic foarte util celor care vor să-şi creeze o pagină web pentru o societate, un club sau un hobby, dar nu ştiu cum s-o facă, datorită faptului că permite copierea unui grup existent şi personalizarea lui.
Din categoria site-urilor inedite, putem să amintim Capazoo, un site canadian care îşi plăteşte utilizatorii pentru timpul petrecut online şi pentru activităţile lor.
Membrii pot să primească puncte dacă invită prieteni sau postează conţinut. Punctele accumulate de utilizatori pot fi răscumpărate cu bani dacă utilizatorii se înscriu într-un program de membership, care costă 25 sau 35 dolari pe an.
Un alt site care oferă bani utilizatorilor şi care este orientat către un public specializat şi anume călătorii din toate colţurile lumii, este Wayn. Acesta are parteneriate cu Lastminute.com şi Hostelworld.com pentru a le da toate detaliile necesare potenţialilor turişti.
Există totuşi şi site-uri ca Realbuzz care încurajează comunicarea şi interacţiunea între oameni prin sport şi activităţi în aer liber, în dauna statului în faţa calculatorului şi a comunicării virtuale.
Consultaţi şi:" BBC: The technology with impact 2007"
De exemplu Habbo este o comunitate virtuală adresată adolescenţilor, care le permite utilizatorilor să-şi creeze propriul caracter Habbo personalizat, să-l îmbrace pe acesta cu pălării, centuri, bijuterii şi să-i facă frizura. Site-ul are acum peste 82 de milioane de caractere înregistrate şi o audienţă de 292.000 de accesări în Regatul Unit în luna octombrie.
Perfspot, un alt site de comunicare online, este orientat către studentţi şi tineri profesionişti. El oferă fluxuri de ştiri, posibilităţi de construire a unui profil , posibilitatea de a-şi lega pozele de profilele celorlalţi utilizatori şi spaţiu nelimitat pentru încărcarea de imagini şi videoclipuri. Cu o ascensiune fulminantă, Perfspot a întrecut Facebook cu o creştere de 756% faţă de 541%.
Freecycle este un site de reciclare a lucrurilor pe care unii nu le mai vor. Fiecare oraş are un grup unic de e-mail iar pe acest grup sunt postate obiectele pe care vrei să le dai şi cei care doresc anumite lucuri le pot găsi.Webjam este un site britanic foarte util celor care vor să-şi creeze o pagină web pentru o societate, un club sau un hobby, dar nu ştiu cum s-o facă, datorită faptului că permite copierea unui grup existent şi personalizarea lui.
Din categoria site-urilor inedite, putem să amintim Capazoo, un site canadian care îşi plăteşte utilizatorii pentru timpul petrecut online şi pentru activităţile lor.
Membrii pot să primească puncte dacă invită prieteni sau postează conţinut. Punctele accumulate de utilizatori pot fi răscumpărate cu bani dacă utilizatorii se înscriu într-un program de membership, care costă 25 sau 35 dolari pe an.
Un alt site care oferă bani utilizatorilor şi care este orientat către un public specializat şi anume călătorii din toate colţurile lumii, este Wayn. Acesta are parteneriate cu Lastminute.com şi Hostelworld.com pentru a le da toate detaliile necesare potenţialilor turişti.
Există totuşi şi site-uri ca Realbuzz care încurajează comunicarea şi interacţiunea între oameni prin sport şi activităţi în aer liber, în dauna statului în faţa calculatorului şi a comunicării virtuale.
Consultaţi şi:" BBC: The technology with impact 2007"
vineri, 28 decembrie 2007
Havârna: Crăciun însângerat !
Seara de 25 decembrie .Discoteca din Havârna: unde Gheorghe Sorin T., de 18 ani, şi Ciprian T. au fost înjunghiaţi de Andrei Marcel R., 23 de ani. Singurul, scăpat nevătămat , fratele mai mare, abia revenit din Italia. Rana produsă i-a fost fatală lui Sorin Gheorghe. A decedat în drum spre Spitalul Dorohoi. Examenul clinic a relevat: plagă înjunghiată la nivelul regiunii inghinale drepte, probabil cu tăierea arterei femurale.
Părinţii tânărului ucis au povestit că cei doi au fost înjunghiaţi fără motiv în timp ce dansau. Cel care i-a înjunghiat era beat şi îi era ciudă că băieţii aveau bani. Cel mare tocmai venise din Italia.
Retinut pentru lovituri cauzătoare de moarte, Andrei Marcel R. a fost adus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi condus în faţa instanţei, magistraţii hotărând emiterea unui mandat de arestare pentru 29 de zile .
Părinţii tânărului ucis au povestit că cei doi au fost înjunghiaţi fără motiv în timp ce dansau. Cel care i-a înjunghiat era beat şi îi era ciudă că băieţii aveau bani. Cel mare tocmai venise din Italia.
Retinut pentru lovituri cauzătoare de moarte, Andrei Marcel R. a fost adus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi condus în faţa instanţei, magistraţii hotărând emiterea unui mandat de arestare pentru 29 de zile .
Proiecte respinse!
Parlamentarii au votat miercuri,19 decembrie, bugetul Ministerului Transporturilor şi au respins toate amendamentele prin care se solicitau finanţări pentru judeţul Botoşani. Parlamentarii botoşăneni au insistat pentru alocarea de fonduri pentru proiectele din judeţ - finalizarea gării din Botoşani, drumul expres Târgu Frumos - Botoşani, vama Rădăuţi - Prut şi drumul Ştefăneşti - Prut. Deşi PD-L s-a declarat pentru aceste amendamente, ele nu au avut câştig de cauză la votul din plen, în condiţiile în care a fost contestat fără succes modul în care Bogdan Olteanu a făcut numărătoarea voturilor.
Cu toate acestea, Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, vizavi de aceste proiecte, s-a angajat să le finanţeze.
Cu toate acestea, Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, vizavi de aceste proiecte, s-a angajat să le finanţeze.
joi, 27 decembrie 2007
R.I.P. ! / Franta interzice fumatul !
VIZITEU DUMITRU (1922-2007)
MIHAI COSTACHI ( 1921-2007) *******************************************************************
Franţa interzice fumatul !
Franta se pregateste sa interzica fumatul in cafenele si restaurante de la 1 ianuarie, ca multe alte tari europene, in cadrul unei legislatii nationale tot mai restrictive fata de fumatori, relateaza AFP.
Inca din 1 ianuarie, cei 13,5 milioane de fumatori francezi vor trebui sa renunte la fumatul in cafenele, restaurante, hoteluri, discoteci sau cazinouri. In transportul in comun, in companii, scoli si spitale fumatul este interzis din februarie 2007.
Ministrul sanatatii, Roselyne Bachelot, a dat asigurari ca nu va mai exista “nicio toleranta”. “Decretul este pregatit de un an, toata lumea este la curent cu aplicarea lui”, a spus ministrul. Fumatorii care nu vor respecta legea vor plati pina la 450 de euro amenda, in timp ce proprietarii localurilor risca o amenda de pina la 750 de euro, daca nu aplica legea. “Problema nu este de a supara pe cineva, ci de a se evita moartea a 66.000 de persoane pe an din cauza fumatului activ si mai mult de 5.000 decese pe an din cauza fumatului pasiv”, a declarat ministrul sanatatii.
Pentru a implementa intredictia, guvernul a prevazut progame de tratare a sevrajului in urma fumatului (timbre, guma sau medicamente). O campanie la posturile de televiziune cu privire la pericolul fumatului a fost demarata. Fumatorii vor trebui de acum sa fumeze in strada. Exceptii sunt prevazute pentru terase, cu conditia ca acestea sa fie deschise in cel putin o parte, si pentru locurile special amenajate, in conformitate cu unele reguli, dificil totusi de aplicat.
Fermitatea autoritatilor a provocat protestul comerciantilor de tigari. “De la 1 ianuarie se pot produce unele incidente pe care nimeni nu le doreste”, a avertizat Rene Le Pape, presedintele Confederatiei nationale a comerciantilor. Nemultumiri au si proprietarii a aproximativ 800 de baruri in care se fumeaza narghilea, care si-au anuntat intentia de a “ataca decretul inca de la aplicarea sa”.
Proprietarii restaurantelor au opinii diferite. Unele organizatii, precum Uniunea meseriilor si industriilor hoteliere (Imih), se tem de un efect “catastrofal” in ceea ce priveste frecventarea acestor locuri. Pentru altii, o scadere a clientelei fumatorilor va fi in mare parte compensata de o crestere a clientelei de nefumatori.
Unii au anticipat aceasta interdictie, ca proprietarul restaurantului Toinou din Marsilia. “In sase luni, patru cupluri nu au mai intrat in restaurant. Dar au venit altii”, povesteste patronul, Stephane Pandeli, pentru care “oamenii nu vor avea de ales: ei continua totusi sa calatoreasca cu trenul sau cu avionul de cind s-a adoptat interdictia de fumat in aceste locuri”.
Interzicerea fumatului in locurile publice, lucru dificil de imaginat in urma cu citiva ani, pare sa fie acceptata de populatie. Potrivit unui sondaj realizat in luna februarie, 86% dintre francezi sunt in favoarea acestei masuri. Potrivit unui alt sondaj, efectuat la inceputul lunii octombrie, majoritatea francezilor (85%) au intentia de a continua sa frecventeze barurile dupa 1 ianuarie, dar doar 66% dintre acestia sunt favorabili unor amenajari speciale in aceste locuri.
Masura a suscitat si initiative originale: grupul de cazinouri Barriere distribuie mii de acadele pentru a calma pofta de nicotina a clientilor si a propus chiar narghilea cu oxigen, cu un efect “usor euforizant”.
NewsIn
Inca din 1 ianuarie, cei 13,5 milioane de fumatori francezi vor trebui sa renunte la fumatul in cafenele, restaurante, hoteluri, discoteci sau cazinouri. In transportul in comun, in companii, scoli si spitale fumatul este interzis din februarie 2007.
Ministrul sanatatii, Roselyne Bachelot, a dat asigurari ca nu va mai exista “nicio toleranta”. “Decretul este pregatit de un an, toata lumea este la curent cu aplicarea lui”, a spus ministrul. Fumatorii care nu vor respecta legea vor plati pina la 450 de euro amenda, in timp ce proprietarii localurilor risca o amenda de pina la 750 de euro, daca nu aplica legea. “Problema nu este de a supara pe cineva, ci de a se evita moartea a 66.000 de persoane pe an din cauza fumatului activ si mai mult de 5.000 decese pe an din cauza fumatului pasiv”, a declarat ministrul sanatatii.
Pentru a implementa intredictia, guvernul a prevazut progame de tratare a sevrajului in urma fumatului (timbre, guma sau medicamente). O campanie la posturile de televiziune cu privire la pericolul fumatului a fost demarata. Fumatorii vor trebui de acum sa fumeze in strada. Exceptii sunt prevazute pentru terase, cu conditia ca acestea sa fie deschise in cel putin o parte, si pentru locurile special amenajate, in conformitate cu unele reguli, dificil totusi de aplicat.
Fermitatea autoritatilor a provocat protestul comerciantilor de tigari. “De la 1 ianuarie se pot produce unele incidente pe care nimeni nu le doreste”, a avertizat Rene Le Pape, presedintele Confederatiei nationale a comerciantilor. Nemultumiri au si proprietarii a aproximativ 800 de baruri in care se fumeaza narghilea, care si-au anuntat intentia de a “ataca decretul inca de la aplicarea sa”.
Proprietarii restaurantelor au opinii diferite. Unele organizatii, precum Uniunea meseriilor si industriilor hoteliere (Imih), se tem de un efect “catastrofal” in ceea ce priveste frecventarea acestor locuri. Pentru altii, o scadere a clientelei fumatorilor va fi in mare parte compensata de o crestere a clientelei de nefumatori.
Unii au anticipat aceasta interdictie, ca proprietarul restaurantului Toinou din Marsilia. “In sase luni, patru cupluri nu au mai intrat in restaurant. Dar au venit altii”, povesteste patronul, Stephane Pandeli, pentru care “oamenii nu vor avea de ales: ei continua totusi sa calatoreasca cu trenul sau cu avionul de cind s-a adoptat interdictia de fumat in aceste locuri”.
Interzicerea fumatului in locurile publice, lucru dificil de imaginat in urma cu citiva ani, pare sa fie acceptata de populatie. Potrivit unui sondaj realizat in luna februarie, 86% dintre francezi sunt in favoarea acestei masuri. Potrivit unui alt sondaj, efectuat la inceputul lunii octombrie, majoritatea francezilor (85%) au intentia de a continua sa frecventeze barurile dupa 1 ianuarie, dar doar 66% dintre acestia sunt favorabili unor amenajari speciale in aceste locuri.
Masura a suscitat si initiative originale: grupul de cazinouri Barriere distribuie mii de acadele pentru a calma pofta de nicotina a clientilor si a propus chiar narghilea cu oxigen, cu un efect “usor euforizant”.
NewsIn
Reţete... în format electronic !
Toţi medicii de familie vor avea obligativitatea de la 1 ianuarie de a ţine evidenţa tuturor pacienţilor şi să înregistreze toate consultaţiile , tratamentele şi reţetele eliberate acestora în Sistemul Informatic Unic Integrat, a anunţat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Preşedintele CNAS, Vasile Ciurchea, a declarat că principalele obiective ale sistemului sunt colectarea şi gestionarea informaţiilor economice şi medicale necesare funcţionării eficiente a sistemului asigurărilor de sănătate, transparenţa privind controlul şi gestionarea fondurilor bugetare ale CNAS, precum şi evidenţa persoanelor asigurate şi a furnizorilor de servicii medicale."Prin acest sistem, CNAS nu vrea să intrevină în actul medical şi în deciziile medicilor, însă doreşte să-l gestioneze de la momentul prescrierii reţetelor până la momentul eliberării lor de farmacii", a precizat Ciurchea.Oficialul CNAS consideră că prin gestionarea corectă a banilor, prin intermediul sistemului lansat acum, ar fi posibilă o economie anuală de 20-30 la sută a fondurilor. "Prin implementarea noului sistem avem posibilitatea realizării unor economii anuale substanţiale la bugetul de asigurări sociale de sănătate generate de detectarea şi eliminarea dublurilor de asiguraţi, eliminarea dublurilor de servicii medicale prestate, precum şi detectarea şi eliminarea raportării unei reţete de către mai multe farmacii", a spus Ciurchea.
Preşedintele CNAS, Vasile Ciurchea, a declarat că principalele obiective ale sistemului sunt colectarea şi gestionarea informaţiilor economice şi medicale necesare funcţionării eficiente a sistemului asigurărilor de sănătate, transparenţa privind controlul şi gestionarea fondurilor bugetare ale CNAS, precum şi evidenţa persoanelor asigurate şi a furnizorilor de servicii medicale."Prin acest sistem, CNAS nu vrea să intrevină în actul medical şi în deciziile medicilor, însă doreşte să-l gestioneze de la momentul prescrierii reţetelor până la momentul eliberării lor de farmacii", a precizat Ciurchea.Oficialul CNAS consideră că prin gestionarea corectă a banilor, prin intermediul sistemului lansat acum, ar fi posibilă o economie anuală de 20-30 la sută a fondurilor. "Prin implementarea noului sistem avem posibilitatea realizării unor economii anuale substanţiale la bugetul de asigurări sociale de sănătate generate de detectarea şi eliminarea dublurilor de asiguraţi, eliminarea dublurilor de servicii medicale prestate, precum şi detectarea şi eliminarea raportării unei reţete de către mai multe farmacii", a spus Ciurchea.
miercuri, 26 decembrie 2007
Sfânta Familie în pelerinaj
În privinţa traseului urmat de Familia Sfântă în Egipt, există doar tradiţii. Se pare că a urmat drumul caravanelor dintre Iudeea şi Egipt, pentru că ar fi fost mult mai în siguranţă pe această rută.Istoricii creştini spun că acest drum ar fi fost singurul care le-ar fi oferit hrană şi adăpost într-un asemenea periplu. Se spune că Sfânta Familie ar fi fost însoţită de o fecioară (Salome) şi de trei tineri. Înainte ca Sfânta Familie să părăsească Bethleemul, a stat un timp într-o peşteră situată la sud-vest de Biserica Naşterii. Locul, numit de arabi "Magharet as-Saiyidah", Peştera Doamnei, este primul sanctuar în care creştinii şi musulmanii laolaltă au venerat-o pe Maica Domnului. O legendă armeană spune că în drum spre Egipt, Sfânta Fecioară Maria s-a oprit pentru a-L alăpta pe Pruncul Divin. Câteva picături din laptele său au căzut pe o stâncă şi imediat aceasta s-a făcut albă. Şi astăzi, femeile cu pieptul sterp vin în acest loc sacru, iau câteva bucăţele din stânca foarte moale, pe care le pisează şi le beau cu apă sfinţită. Se spune că imediat pieptul se umple de lapte şi femeile îşi pot alăpta pruncii.Sfânta Familie a intrat în Egipt pe vremea prefectului roman Gaius Turranius, trecând peste podul Qantara, care separă lacurile Menzalah şi Balah, drum urmat cândva de însuşi părintele Avraam, de Iacob şi de fiii săi, prin provincia Goshen. În momentul trecerii Sfintei Familii prin acest loc, pe aici era un drum roman al-Qantara prin Faqus către Bilbais, unde spune tradiţia că Sfânta Familie a locuit o vreme. Este foarte probabil să fi locuit o altă perioadă de timp în nord, la Tanis, o zonă bilbică Zoan (menţionată în Psalmul 87:12,43), actualmente, San Al-Hagar. După toate probabilităţile, Sfânta Familie a străbătut o parte din Delta Nilului, prin Wadi Tumilat, păşind prin primele oraşe ale lui Faraon, prin Pithom sau Pi-tum, locuri construite de copiii lui Israel, pe care Moise i-a scos de sub tirania lui Ramses. Oraşul a fost construit de Faraon pentru a-şi putea păstra aici comorile. Când pruncul Iisus, purtat pe braţe de Sfânta Fecioară, călătorea pe aici, în acest loc nu mai erau decât ruine.
Legendele sunt foarte bogate în ceea ce priveşte itinerariul Sfintei Familii. Memorabilă este aceea care spune că ea ar fi fost înainte în portul Ashkalon, un frumos şi puternic centru cultural al elenilor care se închinau zeilor Drecetus şi Atargates. Irod cel Mare a îmbogăţit oraşul cu somptuoase case şi fântâni, ale căror columne în stil corintian se păstrează şi astăzi. De aici, Sfânta Familie a luat-o spre Hebron, unde se presupune că Pruncul Iisus, alături de Fecioara Maria şi Dreptul Iosif ar fi rămas circa şase luni. La doar 40 de kilometri de acest loc, spre vest, se afla Gaza (astăzi Khan Yunis), cel mai puternic fort al Canaanului. Dacă Familia Sfântă ar fi folosit drumul caravanelor dintre Iudeea şi Egipt, inevitabil ar fi trebuit să treacă pe aici. Acesta este locul în care Samson a căzut în plasa Dalilei, dar aici se află şi mormintele parinţilor evrei Avraam, Isaac, Iacov, Sara, Rebeca şi Leah.
Sfânta Familie a mers apoi paralel cu Marea Mediterană, ajungând după circa două ore la Wadi Gaza. Cel de-al doilea oraş va fi fost Raphia (Rafah) la frontiera dintre Gaza şi Egipt. După alţi 44 de km, Familia Sfântă a trecut Râul Egiptului (nu este vorba de Nil), Wadi al-’Arish, care a fost de-a lungul timpului o fronteră între Egipt şi Palestina, sosind la Rhinocolura, actualmente al-’Arish. Aici erau trimişi pentru a fi pedepsiţi cei găsiţi vinovaţi pentru crime sau înaltă trădare, prin tăierea nasului. Primul oraş după Rhinocolura, a fost Ostrakini, în vecinătatea al-’Arish, locul de baştină al Episcopului Avraam de Ostrakini, participant la Sinodul Ecumenic din Efes, de la 431. Vine rândul oraşului Pelusium (Farama), metropola provinciei Augustamnica, poartă de intrare în Egipt, prin Marea Mediterana, înainte de intrarea în Delta Nilului. Tot în această zonă se crede că ar fi poposit şi la Brathra. SCRIERI. Călugărul grec Epifanie, vieţuitor în secolul al nouălea, menţionează în scrierile sale, că Sfânta Familie ar fi vizitat şi oraşul Tamnis îndreptându-se spre Faramea, unde se află o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. În oraş erau îmbarcaţi pe cămile cei ce traversau drumul dintre Egipt şi Iudeea, o astfel de călătorie durând cam şase zile. După răspândirea învăţăturii Fiului lui Dumnezeu, s-au construit foarte multe biserici şi mănăstiri creştine, însă ele au fost distruse de către arabi şi perşi, cel mai fioros dintre aceşti cuceritori fiind Amr ibn El Ass.
În capitala Egiptului se găsesc grupate cele mai vechi biserici copte datând din secolul al V-lea. Majoritatea sunt închinate Fecioarei Maria, amintind de asemenea de trecerea Familiei Sfinte prin aceste locuri. Al Muallaqa, Biserica dedicată Fecioarei Maria, denumită şi Biserica Suspendată, este construită deasupra porţii de intrare în Babylon. Vechimea Bisericii este declarată de creştinii copţi ca fiind din secolul al IV-lea, dar clădirea actuală datează din secolul al VII-lea. Bisericile ce amintesc de fuga Familiei Sfinte în Egipt sunt locuri foarte importante din istoria Egiptului, cât mai ales a creştinismului, ce se ridică simbolic spre cer. Un pelerinaj aici ne va oferi momente de remarcabilă emoţie pentru că nici Cairo, considerat cel mai vechi oraş islamic din lume, nu a fost exclus din itinerariul Sfintei Familii. Aşadar, cartierul vechiul Cairo poate fi considerat o parte interesantă a acestui mare oraş, căpătând puteri expresive. Aici, unde sunt admirate ruinele romane ale Babylonului, pot fi vizitate unele dintre cele mai vechi Biserici creştine bunăoară Biserica Fecioarei Maria, Biserica grecească Sf. George, Biserica Sf. Sergiu, Biserica Sf. Barbara, Bisericile copte şi Muzeul Copt. Biserica Fecioarei Maria din El Zeitoun a fost construită după ce Fecioara Maria i s-a arătat Paşei Khalil Ibrahim cerându-i să construiască o biserică. Maica Domnului i-a promis că îşi va face apariţia în acel loc timp de 50 de ani, promisiune care a fost ţinută odată cu prima apariţie în 1968. Mai există o biserică a Fecioarei Maria, numită El Muallaka sau Biserica Suspendată, aproape de ea fiind şi Biserica Sfântul Gheorghe, unde se găsesc moaştele Sfântului şi uneltele cu care a fost martirizat. De asemenea, Biserica Sfântul Serghie cu moaştele acestuia şi ale Sfinţilor Vah şi Bashnouna. La baza acestei biserici se găseşte peştera care a adăpostit Sfânta Familie. Tradiţia spune că la locul numit Maadi a poposit Sfânta Familie, acolo aflându-se acum o biserică.Sfântul Evanghelist Matei ne spune că, după ce s-a născut Iisus, dreptul Iosif a fost înştiinţat în vis de un înger al Domnului să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt, căci Irod a hotărât să ia viaţa Pruncului. Iosif s-a supus fără împotrivire, adeverindu-se Cuvântul Domnului spus prin prooroc: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (cf. Matei 2,13-15). Sfânta Scriptură este foarte săracă în informaţii în ceea ce priveşte locul în care Sfânta Familie a stat în toată această perioadă. Se ştie doar că Irod, crudul împărat, a murit în cele mai groaznice chinuri, la patru ani după Naşterea Domnului. După mărturiile unor sfinţi, dar şi ale unor istorici, Irod ar fi domnit însă 13 ani. Chiar şi aşa, pentru evrei Egiptul este pământul pe care a călcat Moise, iar pentru creştini este locul care a oferit adăpost Fecioarei Maria, Dreptului Iosif şi Pruncului Iisus. Tradiţia a păstrat mai multe variante ale călătoriei în Egipt a Familiei Sfinte, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, călătorie care fost de fapt o fugă din calea mâniei lui Irod.
În capitala Egiptului se găsesc grupate cele mai vechi biserici copte datând din secolul al V-lea. Majoritatea sunt închinate Fecioarei Maria, amintind de asemenea de trecerea Familiei Sfinte prin aceste locuri. Al Muallaqa, Biserica dedicată Fecioarei Maria, denumită şi Biserica Suspendată, este construită deasupra porţii de intrare în Babylon. Vechimea Bisericii este declarată de creştinii copţi ca fiind din secolul al IV-lea, dar clădirea actuală datează din secolul al VII-lea. Bisericile ce amintesc de fuga Familiei Sfinte în Egipt sunt locuri foarte importante din istoria Egiptului, cât mai ales a creştinismului, ce se ridică simbolic spre cer. Un pelerinaj aici ne va oferi momente de remarcabilă emoţie pentru că nici Cairo, considerat cel mai vechi oraş islamic din lume, nu a fost exclus din itinerariul Sfintei Familii. Aşadar, cartierul vechiul Cairo poate fi considerat o parte interesantă a acestui mare oraş, căpătând puteri expresive. Aici, unde sunt admirate ruinele romane ale Babylonului, pot fi vizitate unele dintre cele mai vechi Biserici creştine bunăoară Biserica Fecioarei Maria, Biserica grecească Sf. George, Biserica Sf. Sergiu, Biserica Sf. Barbara, Bisericile copte şi Muzeul Copt. Biserica Fecioarei Maria din El Zeitoun a fost construită după ce Fecioara Maria i s-a arătat Paşei Khalil Ibrahim cerându-i să construiască o biserică. Maica Domnului i-a promis că îşi va face apariţia în acel loc timp de 50 de ani, promisiune care a fost ţinută odată cu prima apariţie în 1968. Mai există o biserică a Fecioarei Maria, numită El Muallaka sau Biserica Suspendată, aproape de ea fiind şi Biserica Sfântul Gheorghe, unde se găsesc moaştele Sfântului şi uneltele cu care a fost martirizat. De asemenea, Biserica Sfântul Serghie cu moaştele acestuia şi ale Sfinţilor Vah şi Bashnouna. La baza acestei biserici se găseşte peştera care a adăpostit Sfânta Familie. Tradiţia spune că la locul numit Maadi a poposit Sfânta Familie, acolo aflându-se acum o biserică.Sfântul Evanghelist Matei ne spune că, după ce s-a născut Iisus, dreptul Iosif a fost înştiinţat în vis de un înger al Domnului să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt, căci Irod a hotărât să ia viaţa Pruncului. Iosif s-a supus fără împotrivire, adeverindu-se Cuvântul Domnului spus prin prooroc: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (cf. Matei 2,13-15). Sfânta Scriptură este foarte săracă în informaţii în ceea ce priveşte locul în care Sfânta Familie a stat în toată această perioadă. Se ştie doar că Irod, crudul împărat, a murit în cele mai groaznice chinuri, la patru ani după Naşterea Domnului. După mărturiile unor sfinţi, dar şi ale unor istorici, Irod ar fi domnit însă 13 ani. Chiar şi aşa, pentru evrei Egiptul este pământul pe care a călcat Moise, iar pentru creştini este locul care a oferit adăpost Fecioarei Maria, Dreptului Iosif şi Pruncului Iisus. Tradiţia a păstrat mai multe variante ale călătoriei în Egipt a Familiei Sfinte, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, călătorie care fost de fapt o fugă din calea mâniei lui Irod.
marți, 25 decembrie 2007
Crăciun în artă
Cele mai puternice reprezentări ale lui Isus în pictură:Chagall,Lorenzo Lotto,Albrecht Durer,Bernardo Daddi.Fie ca sint povesti cu fantome, precum cele care-l trezesc pe Scrooge in noaptea de Ajun, fie cu eroi in carne si oase, cartile despre Craciun nu se epuizeaza niciodata.
Clasica „Poveste de Craciun“ a lui Charles Dickens isi gaseste cititori in fiecare an. Sarbatoare aproape confiscata de copii, Craciunul si-a gasit in ei si cei mai frumosi mesageri. Iar Gerda si Kay, copiii care cresc impreuna in balcoanele incarcate de trandafiri dintr-o tara rece peste care domnesc Andersen si Craiasa Zapezilor, redescopera, dupa intimplari cu lapone si gheturi, acelasi cintec care le imbujora obrajii in ajun de Craciun: „Ce frumosi sint trandafirii/ Dar cad prada ofilirii/ Traiul nostru e mai bun/ Ca-nflorim si la Craciun“. Si cu greu se mai gaseste in alta poveste un Craciun la fel de frumos ca acela pe care-l intrezaresc copiii lui Andersen, cu nasucurile lipite de florile de gheata: „Incalzeau monede de arama pe cuptor si le puneau, asa fierbinti, pe geamul inghetat, obtinind astfel niste mici ferestruici prin care puteau privi cum nu se poate mai bine. In spatele lor apareau niste ochisori blinzi si frumosi... „.
Dintre toate povestile din jurul Craciunului, „Povestea de Craciun“ de Charles Dickens, cea a transformarii zgircitului Ebenezer Scrooge, trezit de fantoma lui Marley, e poate cea mai citita si cea mai indragita istorisire despre minunile acestei nopti. Plimbat de cele trei spirite care vin sa-l trezeasca in noaptea de ajun, Ebenezer Scrooge, avarul care raspunde urarilor sarmanului sau angajat cu un „pfui, aiureala!“, ajunge, luminat de cele trei calauze, sa uimeasca pe toata lumea din jur cu bunatatea dobindita peste noapte: „Un Craciun mai fericit, Bob, bunul meu tovaras, decit cel pe care ti l-am oferit de atitia ani. Iti voi mari salariul si voi incerca sa-ti ajut familia. Iar dupa masa asta vom discuta problemele tale la un pahar de vin, Bob!“.
Si daca haosul curselor cu carucioare din supermarketuri si zgomotul infernal din jurul centrelor comerciale au toate sansele sa paralizeze Craciunul de azi, transformindu-l intr-o cavalcada a nervilor, privelistea unei bacanii din Londra victoriana, desenata de inimitabilul creion al lui Dickens in aceeasi „Poveste de Craciun“, rastoarna brusc decorul in ceea ce ar trebui sa fie, sarbatoare: „Hirtia de cadouri si snururile se imbiau atit de frumos si zanganitul bidoanelor de colo-colo creau senzatia de bucurie alaturi de mirosuri amestecate de ceai si cafea ce gidilau narile, de stafidele atit de bombate si rare la vedere, de migdalele atit de albe, de betisoarele de scortisoara atit de lungi si de drepte, de celelalte mirodenii ispititoare, de fructele coapte si glazurate, presarate de zahar, ce ii faceau si pe cei mai rezistenti privitori sa simta ca lesina de pofta. (...) Totul era gustos si imbietor, caci era pregatit pentru sarbatoarea de Craciun“.
Magician al finalurilor fericite, Dickens, parinte a zece odrasle galagioase, a intocmit o poveste special pentru ele si pentru familia sa: „Viata Domnului nostru“. Fara sa uite de povetele usor de ascuns in cele mai curgatoare dintre povesti, pe masura ce lamureste, pe limba copiilor lui, minunile si viata Mintuitorului, Dickens strecoara invataminte, lamuriri si pilde cu care sa creasca cei mici: „Sa nu fiti niciodata orgoliosi sau rautaciosi, dragii mei, fata de vreun sarac, fie el barbat, femeie sau copil. Daca sint rai, ginditi-va ca ar fi fost mai buni daca ar fi avut prieteni binevoitori si o locuinta buna si daca ar fi fost indrumati mai bine“.
Iar atunci cind povestea lui Iisus prinde in ea detalii straine de cei mici, tatal scriitor are grija sa-i lamureasca: „N-ati vazut niciodata lacuste, pentru ca ele traiesc in tara aceea de linga Ierusalim, care este foarte, foarte departe de aici. La fel camilele, dar cred totusi ca ati vazut o camila, nu?“. Cartea, publicata la mai bine de o suta de ani dupa ce a fost scrisa, a aparut recent, la Editura Humanitas, in traducerea Luanei Stoica.
O alta poveste scrisa de un tata pentru propriile odrasle e cea a lui Tolkien, „Scrisori de la Mos Craciun“, publicata la noi de Editura RAO. Epistolele pe care cei patru copii le asteptau in fiecare dimineata de Craciun erau intocmite de insusi Mosul si uneori de Ursul Polar, prietenosul mesager inventat de parintele hobbitilor, insarcinat sa vina an de an cu vesti despre aventurile renilor si despre ispravile petrecute in tara cadourilor si a povestilor. „Tezaurul cu povesti“, o colectie de povesti nemuritoare scoasa de Editura Corint in prag de Craciun, are darul de a aduna unele dintre cele mai greu de uitat basme in pagini incarcate de imagini si desene pline de culoare. Ce le lipseste insa e curgerea pe care numai limba intocmita de un traducator daruit i-o poate da, mestesug din ce in ce mai greu de descoperit in paginile cartilor cu povesti.
Daca cele mai citite carti despre Craciun vin din Anglia si Danemarca, unele dintre cele mai stranii povesti sint cele raspindite in Rusia. „Cele mai frumoase basme rusesti“, publicate recent la Editura Polirom, au fost traduse si selectate de Iozefina Danilov si Ilie Danilov, intr-o limba pe care n-o auzi decit la gura sobei. „Inelul fermecat“, „Vrajitoarea si sora Soarelui“ sau „Fecioara Tar“ sint numai citeva dintre povestile care aduna fiinte fantastice, precum preafrumoasa Vasilisa si tareviciul vrajit, dar si aratari din cosmarurile copilariei, precum Baba Iaga si duhurile din fintini si adincuri de codri.
Stranii, miraculoase sau infricosatoare, fapturile care populeaza aceste povesti au in comun darul de a-i reaminti celui care da nas in nas cu ele limba minunilor, pe care fiecare asteapta s-o auda de sub brad.
Clasica „Poveste de Craciun“ a lui Charles Dickens isi gaseste cititori in fiecare an. Sarbatoare aproape confiscata de copii, Craciunul si-a gasit in ei si cei mai frumosi mesageri. Iar Gerda si Kay, copiii care cresc impreuna in balcoanele incarcate de trandafiri dintr-o tara rece peste care domnesc Andersen si Craiasa Zapezilor, redescopera, dupa intimplari cu lapone si gheturi, acelasi cintec care le imbujora obrajii in ajun de Craciun: „Ce frumosi sint trandafirii/ Dar cad prada ofilirii/ Traiul nostru e mai bun/ Ca-nflorim si la Craciun“. Si cu greu se mai gaseste in alta poveste un Craciun la fel de frumos ca acela pe care-l intrezaresc copiii lui Andersen, cu nasucurile lipite de florile de gheata: „Incalzeau monede de arama pe cuptor si le puneau, asa fierbinti, pe geamul inghetat, obtinind astfel niste mici ferestruici prin care puteau privi cum nu se poate mai bine. In spatele lor apareau niste ochisori blinzi si frumosi... „.
Dintre toate povestile din jurul Craciunului, „Povestea de Craciun“ de Charles Dickens, cea a transformarii zgircitului Ebenezer Scrooge, trezit de fantoma lui Marley, e poate cea mai citita si cea mai indragita istorisire despre minunile acestei nopti. Plimbat de cele trei spirite care vin sa-l trezeasca in noaptea de ajun, Ebenezer Scrooge, avarul care raspunde urarilor sarmanului sau angajat cu un „pfui, aiureala!“, ajunge, luminat de cele trei calauze, sa uimeasca pe toata lumea din jur cu bunatatea dobindita peste noapte: „Un Craciun mai fericit, Bob, bunul meu tovaras, decit cel pe care ti l-am oferit de atitia ani. Iti voi mari salariul si voi incerca sa-ti ajut familia. Iar dupa masa asta vom discuta problemele tale la un pahar de vin, Bob!“.
Si daca haosul curselor cu carucioare din supermarketuri si zgomotul infernal din jurul centrelor comerciale au toate sansele sa paralizeze Craciunul de azi, transformindu-l intr-o cavalcada a nervilor, privelistea unei bacanii din Londra victoriana, desenata de inimitabilul creion al lui Dickens in aceeasi „Poveste de Craciun“, rastoarna brusc decorul in ceea ce ar trebui sa fie, sarbatoare: „Hirtia de cadouri si snururile se imbiau atit de frumos si zanganitul bidoanelor de colo-colo creau senzatia de bucurie alaturi de mirosuri amestecate de ceai si cafea ce gidilau narile, de stafidele atit de bombate si rare la vedere, de migdalele atit de albe, de betisoarele de scortisoara atit de lungi si de drepte, de celelalte mirodenii ispititoare, de fructele coapte si glazurate, presarate de zahar, ce ii faceau si pe cei mai rezistenti privitori sa simta ca lesina de pofta. (...) Totul era gustos si imbietor, caci era pregatit pentru sarbatoarea de Craciun“.
Magician al finalurilor fericite, Dickens, parinte a zece odrasle galagioase, a intocmit o poveste special pentru ele si pentru familia sa: „Viata Domnului nostru“. Fara sa uite de povetele usor de ascuns in cele mai curgatoare dintre povesti, pe masura ce lamureste, pe limba copiilor lui, minunile si viata Mintuitorului, Dickens strecoara invataminte, lamuriri si pilde cu care sa creasca cei mici: „Sa nu fiti niciodata orgoliosi sau rautaciosi, dragii mei, fata de vreun sarac, fie el barbat, femeie sau copil. Daca sint rai, ginditi-va ca ar fi fost mai buni daca ar fi avut prieteni binevoitori si o locuinta buna si daca ar fi fost indrumati mai bine“.
Iar atunci cind povestea lui Iisus prinde in ea detalii straine de cei mici, tatal scriitor are grija sa-i lamureasca: „N-ati vazut niciodata lacuste, pentru ca ele traiesc in tara aceea de linga Ierusalim, care este foarte, foarte departe de aici. La fel camilele, dar cred totusi ca ati vazut o camila, nu?“. Cartea, publicata la mai bine de o suta de ani dupa ce a fost scrisa, a aparut recent, la Editura Humanitas, in traducerea Luanei Stoica.
O alta poveste scrisa de un tata pentru propriile odrasle e cea a lui Tolkien, „Scrisori de la Mos Craciun“, publicata la noi de Editura RAO. Epistolele pe care cei patru copii le asteptau in fiecare dimineata de Craciun erau intocmite de insusi Mosul si uneori de Ursul Polar, prietenosul mesager inventat de parintele hobbitilor, insarcinat sa vina an de an cu vesti despre aventurile renilor si despre ispravile petrecute in tara cadourilor si a povestilor. „Tezaurul cu povesti“, o colectie de povesti nemuritoare scoasa de Editura Corint in prag de Craciun, are darul de a aduna unele dintre cele mai greu de uitat basme in pagini incarcate de imagini si desene pline de culoare. Ce le lipseste insa e curgerea pe care numai limba intocmita de un traducator daruit i-o poate da, mestesug din ce in ce mai greu de descoperit in paginile cartilor cu povesti.
Daca cele mai citite carti despre Craciun vin din Anglia si Danemarca, unele dintre cele mai stranii povesti sint cele raspindite in Rusia. „Cele mai frumoase basme rusesti“, publicate recent la Editura Polirom, au fost traduse si selectate de Iozefina Danilov si Ilie Danilov, intr-o limba pe care n-o auzi decit la gura sobei. „Inelul fermecat“, „Vrajitoarea si sora Soarelui“ sau „Fecioara Tar“ sint numai citeva dintre povestile care aduna fiinte fantastice, precum preafrumoasa Vasilisa si tareviciul vrajit, dar si aratari din cosmarurile copilariei, precum Baba Iaga si duhurile din fintini si adincuri de codri.
Stranii, miraculoase sau infricosatoare, fapturile care populeaza aceste povesti au in comun darul de a-i reaminti celui care da nas in nas cu ele limba minunilor, pe care fiecare asteapta s-o auda de sub brad.
Crăciun-net !
Atita vreme cit zeci de milioane de oameni isi petrec aproape in intregime timpul liber in lumile virtuale din interiorul jocurilor video online, nu exista nici un motiv pentru care acestia nu si-ar petrece si Craciunul „alaturi de cei dragi“, care, in cazul lor, reprezinta ceilalti jucatori cu care au trait clipe emotionante, au acumulat puncte impreuna, si-au vindut ponturi unii altora, au cistigat batalii si au simtit gustul amar al infringerii de catre vreun monstru. Craciunul arata diferit in lumile virtuale, dar nu mai putin festiv. Revista ,,Wired’’ a investigat felul in care se petrec sarbatorile de iarna in lumea jocurilor.
De pe 21 decembrie pina pe 7 ianuarie, in Guild Wars are loc sarbatoarea de iarna. In aceasta perioada vor avea loc intreceri, tot felul de distractii specifice, batai cu zapada si vor fi inventate tot felul de misiuni menite sa introduca avatarurile in atmosfera sarbatorilor de iarna. Incepind cu 1 ianuarie, la fiecare trei ore va avea loc un astfel de eveniment recreativ. In City of Heroes/ Villains, iarna a debutat luni cu competitii de schi, decoratii de iarna imprastiate in tot jocul si cadouri pe care jucatorii le pot descoperi prin diversele cotloane ale acestei lumi. Anul trecut a avut loc chiar o misiune de a-l ajuta pe Old Father Time sa salveze vacanta. Misiunile din acest an vor fi variatiuni pe aceeasi tema. Incepind de miercuri, toti jucatorii din Tabula Rasa iau parte la sarbatoarea Days of Remembrance, in memoria distrugerii Pamintului de fortele raului, cunoscut in joc sub numele de Bane.
Versiunea online a jocului Lord of the Rings a intrat in sarbatorile de iarna direct cu o promotie legata de taxa pentru joc, care va fi redusa in aceasta perioada. In plus, Hobbiton va veni cu cadouri si cu alte jocuri de acest fel. In Everquest, sarbatoarea de iarna se numeste Frostfell si incepe pe 9 decembrie, jucatorilor oferindu-li-se ocazia sa salveze capcaunul Santug Claugg de furia maleficului Ebenizer. O data ce vacanta a fost salvata, incep petrecerile propriu-zise care includ focuri de artificii, zapada, o „masa de Craciun“ si un party sustinut de M.C. Tinkerton ajutat de Clockwork Party Machine. Lumea futurista din Anarchy Online va fi insufletita de aparitia lui Santa Leet, o creatura minuscula ce aduce o serie limitata de cadouri si de promotii, printre care papusi, acadele si bikini rosii.
Winterveil serbeaza linga brad
In World of Warcraft, sarbatoarea anuala Winterveil este anuntata de aparitia, pe cele mai importante hub-uri Ironforge si Argrimmar, a avatarului Greatfather Winter, iar elful cel vesel va oferi cadouri tuturor avatarurilor care vor sti raspunsurile corecte la intrebarile lui. Printre cadouri se vor numara, de exemplu, bulgari de zapada, prajiturele sau haine speciale de sarbatoare.
De pe 21 decembrie pina pe 7 ianuarie, in Guild Wars are loc sarbatoarea de iarna. In aceasta perioada vor avea loc intreceri, tot felul de distractii specifice, batai cu zapada si vor fi inventate tot felul de misiuni menite sa introduca avatarurile in atmosfera sarbatorilor de iarna. Incepind cu 1 ianuarie, la fiecare trei ore va avea loc un astfel de eveniment recreativ. In City of Heroes/ Villains, iarna a debutat luni cu competitii de schi, decoratii de iarna imprastiate in tot jocul si cadouri pe care jucatorii le pot descoperi prin diversele cotloane ale acestei lumi. Anul trecut a avut loc chiar o misiune de a-l ajuta pe Old Father Time sa salveze vacanta. Misiunile din acest an vor fi variatiuni pe aceeasi tema. Incepind de miercuri, toti jucatorii din Tabula Rasa iau parte la sarbatoarea Days of Remembrance, in memoria distrugerii Pamintului de fortele raului, cunoscut in joc sub numele de Bane.
Versiunea online a jocului Lord of the Rings a intrat in sarbatorile de iarna direct cu o promotie legata de taxa pentru joc, care va fi redusa in aceasta perioada. In plus, Hobbiton va veni cu cadouri si cu alte jocuri de acest fel. In Everquest, sarbatoarea de iarna se numeste Frostfell si incepe pe 9 decembrie, jucatorilor oferindu-li-se ocazia sa salveze capcaunul Santug Claugg de furia maleficului Ebenizer. O data ce vacanta a fost salvata, incep petrecerile propriu-zise care includ focuri de artificii, zapada, o „masa de Craciun“ si un party sustinut de M.C. Tinkerton ajutat de Clockwork Party Machine. Lumea futurista din Anarchy Online va fi insufletita de aparitia lui Santa Leet, o creatura minuscula ce aduce o serie limitata de cadouri si de promotii, printre care papusi, acadele si bikini rosii.
Winterveil serbeaza linga brad
In World of Warcraft, sarbatoarea anuala Winterveil este anuntata de aparitia, pe cele mai importante hub-uri Ironforge si Argrimmar, a avatarului Greatfather Winter, iar elful cel vesel va oferi cadouri tuturor avatarurilor care vor sti raspunsurile corecte la intrebarile lui. Printre cadouri se vor numara, de exemplu, bulgari de zapada, prajiturele sau haine speciale de sarbatoare.
Darurile vor fi disponibile, in seara de 25 decembrie, sub bradul de Craciun.
Aşteptându-L de Crăciun !
Aşa eram noi atunci, în provincia aceea patetică din susul hărţii, Dumnezeu venea des pe la noi, şedeam la vorbă până târziu. Astăzi, aici, abia dacă mai observăm că a venit şi a trecut Crăciunul. Ghiftuiţi cu minuni de tot felul, nu mai suntem dispuşi să credem că S-a născut iarăşi Hristos decât dacă primim un link spre YouTube, unde ar trebui să-L găsim prezentându-Se succint (că n-avem timp de pierdut) şi anunţând scopul şi durata vizitei.
Ne agăţăm cu disperare de toate nimicurile şi-n timpul ăsta Iisus Se întrupează în ieslea celei mai curate amintiri ale noastre, în geana acelui vis prea scurt în care îţi apare cineva dureros de drag, pe care când te trezeşti îl cauţi zile întregi sperând să-l întâlneşti aievea.
Ne agăţăm cu disperare de toate nimicurile şi-n timpul ăsta Iisus Se întrupează în ieslea celei mai curate amintiri ale noastre, în geana acelui vis prea scurt în care îţi apare cineva dureros de drag, pe care când te trezeşti îl cauţi zile întregi sperând să-l întâlneşti aievea.
Crăciun fericit, lângă cei pe care-i iubiţi!
luni, 24 decembrie 2007
Venirea Crăciunului !
-- "Hristos se naste: slaviti-L. Hristos vine din ceruri: intampinati-L. Hristos e pe pamant, ridicati-va!". Cu aceste cuvinte de jubilatie isi incepea Grigore din Nazians Omilia pe care a rostit-o, la Constantinopol, in noaptea de Craciun a anului 380. Hristos, se naste. Coboara pentru noi din ceruri. Iar noi trebuie sa-i iesim, precum pastorii de pe campia Betleemului, in intampinare.
Astazi, Craciunul a devenit marca a unui produs de consum. De cateva decenii, sarbatoarea incepe sa-si piarda, in mod accelerat, caracterul crestin, transformandu-se intr-o sueta laica, fara identitate si fara frontiere. In Franta, citeam zilele trecute o statistica, abia 20% din populatie mai recunoaste ca 25 decembrie are o semnificatie religioasa. Pentru imensa majoritate, ziua respectiva e doar prilej de adunare a intregii familii in jurul unui brad impodobit, sub care se lafaie pachete cu cadouri, si a unei mese imbelsugate, de pe care nu trebuie sa lipseasca le foie gras si o sticla de Sauternes. In Romania, cum bine stim, obligatorii sunt sarmalele si Busuioaca de Bohotin (pentru norocosi).
Nasterea Domnului inseamna bucurie, nu imbuibare; inseamna exultare, nu dezmat; inseamna transfigurare, nu iesire din minti. In Omilia invocata adineauri, Grigore din Nazians aminteste cateva lucruri esentiale. Ziua Craciunului echivaleaza cu o "noua Creatie". Prin intruparea Sa, Iisus Hristos a inceput lucrarea mantuitoare pe fata pamantului. Pentru Dumnezeu, intruparea inseamna kenoza, smerire, coborare. Din dragoste infinita, neomeneasca, El si-a asumat "carnea" noastra umbrita de pacat, infectata de vremelnicie, pentru a o transfigura si a o inalta la "cele ceresti". Intruparea este, in realitate, prima Patimire a lui Dumnezeu, dar o Patimire care se transforma in jubilatie pentru neamul omenesc. Craciunul trimite asadar, ne-o aminteste acelasi sfant Grigore, la momentul paradisiac, de dinaintea ispitirii si a caderii cuplului primordial. Isus reface, prin nasterea sa, armonia perfecta dintre omenire si Dumnezeu, rupta, desfigurata prin neascultare. In ieslea din Betleem s-a nascut "al doilea Adam", sub privirile blande si supuse ale Maicii Sale, a doua Eva. Iar Betleemnul ce poate fi decat un al doilea paradis, in care vitele, oamenii si Dumnezeu stau impreuna, impacati pentru o clipa? Protoevanghelia lui Iacob, din care s-a inspirat si traditia ortodoxa, descrie Clipa de dinaintea nasterii Mantuitorului sub forma unei incremeniri absolute, a unei taceri cosmice. Lumea veche s-a oprit din mers, a tacut, si-a curmat respiratia, pentru a lasa locul unei lumi cu totul innoite prin Venirea lui Dumnezeu.
Hristos deschide iarasi portile paradisului. Heruvimul cu sabia de foc care pazise pana atunci incinta sacra isi perde postul, "trece la somaj". Omul poate reveni in patria sa de obarsie, din care fusese alungat. Poate sta din nou la umbra pomului vietii, ba chiar ii poate gusta rodul, care nu-i altul decat trupul de jertfa al Mantuitorului. Catre pomul vietii trimite, de altfel, si simbolistica bradului de Craciun. La origine, bradul a fost un pom roditor care, asa cum arata Oscar Cullmann, era agatat in casele alsaciene de tavan, si de crengile caruia atarnau mere sau ostii. Era prins de tavan, cu varful in jos, tocmai pentru ca radacinile sale stateau infipte in "pamantul luminos" al paradisului. Globurile trimit asadar la "fructele din rai", iar pentru a regasi adevarata semnificatie a cadourilor trebuie sa urcam pana la viata sfantului Nicolae, episcopul Myrei, socotit patron al copiilor, intrucat, printre alte minuni, a savarsit trei invieri. A inviat trei copii "taiati felii" de un macelar. In fine, lumanarile din brad trimit la titlul lui Isus de "soarele dreptatii", pe care i-L daduse profetul Malachia (3,20), cu mult inaintea intruparii. Nu trebuie uitat, de asemenea, ca 25 decembrie fusese, de pe vremea lui Aurelian, sarbatoarea lui Sol invictus "Soarele nebiruit". Sa ne bucuram asadar crestineste de aceasta sarbatoare, chiar daca neopaganismul politic corect il scoate sistematic pe Isus din iesle punand in loc un clapon sau o bucata de cascaval.
Astazi, Craciunul a devenit marca a unui produs de consum. De cateva decenii, sarbatoarea incepe sa-si piarda, in mod accelerat, caracterul crestin, transformandu-se intr-o sueta laica, fara identitate si fara frontiere. In Franta, citeam zilele trecute o statistica, abia 20% din populatie mai recunoaste ca 25 decembrie are o semnificatie religioasa. Pentru imensa majoritate, ziua respectiva e doar prilej de adunare a intregii familii in jurul unui brad impodobit, sub care se lafaie pachete cu cadouri, si a unei mese imbelsugate, de pe care nu trebuie sa lipseasca le foie gras si o sticla de Sauternes. In Romania, cum bine stim, obligatorii sunt sarmalele si Busuioaca de Bohotin (pentru norocosi).
Nasterea Domnului inseamna bucurie, nu imbuibare; inseamna exultare, nu dezmat; inseamna transfigurare, nu iesire din minti. In Omilia invocata adineauri, Grigore din Nazians aminteste cateva lucruri esentiale. Ziua Craciunului echivaleaza cu o "noua Creatie". Prin intruparea Sa, Iisus Hristos a inceput lucrarea mantuitoare pe fata pamantului. Pentru Dumnezeu, intruparea inseamna kenoza, smerire, coborare. Din dragoste infinita, neomeneasca, El si-a asumat "carnea" noastra umbrita de pacat, infectata de vremelnicie, pentru a o transfigura si a o inalta la "cele ceresti". Intruparea este, in realitate, prima Patimire a lui Dumnezeu, dar o Patimire care se transforma in jubilatie pentru neamul omenesc. Craciunul trimite asadar, ne-o aminteste acelasi sfant Grigore, la momentul paradisiac, de dinaintea ispitirii si a caderii cuplului primordial. Isus reface, prin nasterea sa, armonia perfecta dintre omenire si Dumnezeu, rupta, desfigurata prin neascultare. In ieslea din Betleem s-a nascut "al doilea Adam", sub privirile blande si supuse ale Maicii Sale, a doua Eva. Iar Betleemnul ce poate fi decat un al doilea paradis, in care vitele, oamenii si Dumnezeu stau impreuna, impacati pentru o clipa? Protoevanghelia lui Iacob, din care s-a inspirat si traditia ortodoxa, descrie Clipa de dinaintea nasterii Mantuitorului sub forma unei incremeniri absolute, a unei taceri cosmice. Lumea veche s-a oprit din mers, a tacut, si-a curmat respiratia, pentru a lasa locul unei lumi cu totul innoite prin Venirea lui Dumnezeu.
Hristos deschide iarasi portile paradisului. Heruvimul cu sabia de foc care pazise pana atunci incinta sacra isi perde postul, "trece la somaj". Omul poate reveni in patria sa de obarsie, din care fusese alungat. Poate sta din nou la umbra pomului vietii, ba chiar ii poate gusta rodul, care nu-i altul decat trupul de jertfa al Mantuitorului. Catre pomul vietii trimite, de altfel, si simbolistica bradului de Craciun. La origine, bradul a fost un pom roditor care, asa cum arata Oscar Cullmann, era agatat in casele alsaciene de tavan, si de crengile caruia atarnau mere sau ostii. Era prins de tavan, cu varful in jos, tocmai pentru ca radacinile sale stateau infipte in "pamantul luminos" al paradisului. Globurile trimit asadar la "fructele din rai", iar pentru a regasi adevarata semnificatie a cadourilor trebuie sa urcam pana la viata sfantului Nicolae, episcopul Myrei, socotit patron al copiilor, intrucat, printre alte minuni, a savarsit trei invieri. A inviat trei copii "taiati felii" de un macelar. In fine, lumanarile din brad trimit la titlul lui Isus de "soarele dreptatii", pe care i-L daduse profetul Malachia (3,20), cu mult inaintea intruparii. Nu trebuie uitat, de asemenea, ca 25 decembrie fusese, de pe vremea lui Aurelian, sarbatoarea lui Sol invictus "Soarele nebiruit". Sa ne bucuram asadar crestineste de aceasta sarbatoare, chiar daca neopaganismul politic corect il scoate sistematic pe Isus din iesle punand in loc un clapon sau o bucata de cascaval.
vineri, 21 decembrie 2007
Elevii in vacanta!
Elevii vor merge la cursuri, astazi, pentru ultima oara in acest an, ultima vacanta din semestrul intai al anului scolar 2007/2008, cea de iarna, fiind programata sa inceapa in data de 22 decembrie. Elevii de clasa a VII-a si a VII-a care nu sunt multumiti de notele obtinute la tezele cu subiect unic care au inlocuit testele nationale de admitere in liceu pot depune contestatii pana in data de 11 ianuarie. Pentru toti elevii, ultima vacanta a acestui semestru va fi cea de iarna, programata intre 22 decembrie si 6 ianuarie 2008, iar elevii vor incheia primul semestru al anului scolar 2007/2008 in data de 10 februarie. Cursurile semestrului al II-lea vor incepe luni, 11 februarie 2007 si vor dura pana vineri, 13 iunie 2008. Din data de 26 aprilie si pana in data de 4 mai 2008, elevii vor fi in vacanta de primavara. Vacanta de vara va incepe sambata, 14 iunie si se va termina duminica, 14 septembrie 2008. Exista si exceptii de la acest calendar. Pentru clasele a VIII-a, ultima zi de cursuri este vineri, 6 iunie 2008, iar durata cursurilor este de 34 de saptamani. De asemenea, pentru clasele a IX-a si a X-a de la scoala de arte si meserii, pentru clasa a XII-a de liceu - filiera tehnologica, ruta directa de calificare si pentru clasa a XIII-a de liceu - filiera tehnologica, ruta progresiva de calificare durata cursurilor este de 36 saptamani. A 36-a saptamana prevazuta de planul cadru va fi alocata instruirii practice pentru dobandirea experientei in conditii reale de munca. Orele prevazute pentru aceasta saptamana vor fi planificate de fiecare unitate de invatamant in parte, in functie de prevederile contractului/conventiei de colaborare cu partenerii sociali. Pentru clasa a XI-a - anul de completare, pentru clasa a XI-a de liceu - filiera tehnologica, ruta directa de calificare si pentru clasa a XII-a de liceu - filiera tehnologica, ruta progresiva de calificare, durata cursurilor este de 37 de saptamani, totalizand 185 de zile. Ultimele doua saptamani de cursuri pentru aceste clase, 16-27 iunie 2008, sunt saptamani de practica. In semestrul I, tezele au fost programate pana la data de 21 decembrie 2007, iar in semestrul al II-lea pana la data de 16 mai 2008. Persoanele apartinand altor culte religioase decat cel ortodox, culte recunoscute oficial, beneficiaza, la cerere, de doua zile libere pe an scolar, cu ocazia unor sarbatori religioase specifice cultului respectiv.In situatii deosebite, in functie de conditiile climaterice locale speciale si de specificul scolii, inspectoratele scolare pot aproba la cererea conducerii scolilor, modificari ale structurii anului scolar. Aprobarea modificarii structurii anului scolar se acorda in conditiile asigurarii numarului de 175 de zile de cursuri, precum si a posibilitatii ca toti elevii sa participe, fara restrictii, la examenele de bacalaureat si de absolvire.
joi, 20 decembrie 2007
24 pays et pas un seul poste-frontière
A partir de 00h01 le 21 décembre 2007, l’espace Schengen s’agrandit de 15 à 24 pays, permettant ainsi à 400 millions d’Européens de voyager de l’Estonie jusqu’au Portugal sans rencontrer le moindre poste-frontière. L’évènement est particulièrement émouvant pour les habitants des anciens pays communistes. Pour eux, c’est l’accomplissement d’un rêve qui, il y a encore vingt ans, semblait totalement inaccessible.
Pendant 70 ans dans les pays baltes, et pendant presque un demi-siècle en Hongrie, en Pologne, en Slovaquie, en Slovénie et en République tchèque, partir à l’étranger relevait d’un véritable parcours du combattant sur le plan administratif et financier. Il fallait surtout montrer patte blanche à la police politique qui consultait toutes les demandes de passeport et qui était le vrai décisionnaire en la matière. Les formulaires à remplir contenaient des questions extrêmement détaillées sur la vie professionnelle et privée du candidat au voyage, en particulier sur tous les membres de sa famille séjournant à l’étranger. Il suffisait d’avoir un lointain cousin ou beau-frère qui avait osé profiter d’un voyage dans un pays capitaliste pour y rester définitivement – pour que l’on soit condamné à vie à ne pas pouvoir franchir la frontière de son pays. Les familles des opposants politiques connus ne perdaient même pas le temps de demander leurs passeports : la réponse négative était connue d’avance. Un voyage en famille était d’ailleurs souvent difficile à mettre en œuvre. Dans beaucoup de cas, la police refusait le passeport à un des époux ou à un des enfants – pour le laisser sur place, en quelque sorte en otage, comme garantie que les autres reviennent.
Les frais de voyage à l’étranger étaient, par rapport au salaire moyen, exorbitants. Pour avoir son passeport et ses visas, y compris ceux de transit, il fallait présenter un certificat d’hébergement ou bien être en possession d’une somme en devises occidentales, très difficiles à obtenir – fortement réglementées au marché officiel, extrêmement chères au marché noir. La somme devait être suffisamment grande pour garantir – aux yeux des autorités aussi bien du pays de départ que du pays d’accueil – la couverture des frais d’hébergement et de nourriture pendant la période de séjour. Et même quand l’on partait enfin, les moments de passage des frontières – à l’aller et encore plus au retour – laissaient des souvenirs bien sinistres. Des barbelés, des postes de tir, des hectares entiers rasés pour dégager la vue aux tireurs – une impression très triste d’être lâché d’une cage pour y revenir.
Les frais de voyage à l’étranger étaient, par rapport au salaire moyen, exorbitants. Pour avoir son passeport et ses visas, y compris ceux de transit, il fallait présenter un certificat d’hébergement ou bien être en possession d’une somme en devises occidentales, très difficiles à obtenir – fortement réglementées au marché officiel, extrêmement chères au marché noir. La somme devait être suffisamment grande pour garantir – aux yeux des autorités aussi bien du pays de départ que du pays d’accueil – la couverture des frais d’hébergement et de nourriture pendant la période de séjour. Et même quand l’on partait enfin, les moments de passage des frontières – à l’aller et encore plus au retour – laissaient des souvenirs bien sinistres. Des barbelés, des postes de tir, des hectares entiers rasés pour dégager la vue aux tireurs – une impression très triste d’être lâché d’une cage pour y revenir.
Alors, se réveiller le 21 décembre 2007 au matin et pouvoir se dire : « Eh bien, je saute dans ma voiture et je vais à Berlin ou à Vienne faire mes courses et je reviens dans la journée, juste avec ma carte d’identité et sans voir un seul garde-frontière sur ma route » - cela donne un sentiment indescriptible et enivrant de liberté et de communauté de destin à l’échelle du continent.
Rien d’étonnant, donc, de voir plusieurs manifestations spontanées de joie aux anciens postes-frontières situés le long de l’ex-Rideau de fer ; manifestations qui tournent souvent en dérision les anciennes peurs qui accompagnaient le passage de ce « Rubicon ». Quelques jours avant l’élargissement de l’espace Schengen, les étudiants de l’université européenne Viadrine de Francfort-sur-Oder à la frontière germano-polonaise, ont organisé un happening sur le pont reliant Francfort à la ville polonaise de Slubice. Déguisés en uniformes des anciens garde- frontières est-allemands, ils posaient des questions absurdes aux passants, tout en leur distribuant des tracts avec les expressions les plus utiles en polonais et en allemand, en les encourageant à se parler dans les deux langues, et en les invitant à boire du vin chaud et à manger des gâteaux. Même les vrais garde-frontières n’ont pas résisté à ces petits plaisirs de la bouche.
A la veille de la suppression des postes-frontières, une joyeuse cavalcade de Trabants – voitures cultes de l’ancienne RDA – a traversé le pont à Kostrzyn-sur-Oder, tandis qu’un exemplaire, totalement démonté par les gardes-frontières de l’époque, d’une Fiat 126p – voiture culte de la Pologne communiste – a été vendue aux enchères.
« Notre vraie entrée dans l’UE »
Partout, on organise des cérémonies de sciage des barrières frontalières. La plus solennelle, préparée par la présidence portugaise de l’Union européenne – à l’endroit où se rencontrent les frontières de l’Allemagne, la Pologne et la République Tchèque. Outre les Premiers ministres des trois pays concernés, le président de la Commission européenne José Manuel Barroso et le chef du gouvernement portugais se joignent aux festivités. Pour la petite histoire, le président polonais Lech Kaczynski, ne se voyant pas convié à cette cérémonie, en a précipitamment organisée une autre, à la frontière polono-lituanienne, avec le président de la Lituanie, pour souligner, a-t-il déclaré, que les frontières de l’Europe ne doivent pas s’arrêter justement en Pologne et en Lituanie.
« Ce n’est que maintenant, notre vraie entrée dans l’Union européenne! » - s’exclame une habitante d’un village près de la frontière polono-allemande, citée par l’agence de presse polonaise PAP. Elle n’a peut-être pas tout à fait tort.
Rien d’étonnant, donc, de voir plusieurs manifestations spontanées de joie aux anciens postes-frontières situés le long de l’ex-Rideau de fer ; manifestations qui tournent souvent en dérision les anciennes peurs qui accompagnaient le passage de ce « Rubicon ». Quelques jours avant l’élargissement de l’espace Schengen, les étudiants de l’université européenne Viadrine de Francfort-sur-Oder à la frontière germano-polonaise, ont organisé un happening sur le pont reliant Francfort à la ville polonaise de Slubice. Déguisés en uniformes des anciens garde- frontières est-allemands, ils posaient des questions absurdes aux passants, tout en leur distribuant des tracts avec les expressions les plus utiles en polonais et en allemand, en les encourageant à se parler dans les deux langues, et en les invitant à boire du vin chaud et à manger des gâteaux. Même les vrais garde-frontières n’ont pas résisté à ces petits plaisirs de la bouche.
A la veille de la suppression des postes-frontières, une joyeuse cavalcade de Trabants – voitures cultes de l’ancienne RDA – a traversé le pont à Kostrzyn-sur-Oder, tandis qu’un exemplaire, totalement démonté par les gardes-frontières de l’époque, d’une Fiat 126p – voiture culte de la Pologne communiste – a été vendue aux enchères.
« Notre vraie entrée dans l’UE »
Partout, on organise des cérémonies de sciage des barrières frontalières. La plus solennelle, préparée par la présidence portugaise de l’Union européenne – à l’endroit où se rencontrent les frontières de l’Allemagne, la Pologne et la République Tchèque. Outre les Premiers ministres des trois pays concernés, le président de la Commission européenne José Manuel Barroso et le chef du gouvernement portugais se joignent aux festivités. Pour la petite histoire, le président polonais Lech Kaczynski, ne se voyant pas convié à cette cérémonie, en a précipitamment organisée une autre, à la frontière polono-lituanienne, avec le président de la Lituanie, pour souligner, a-t-il déclaré, que les frontières de l’Europe ne doivent pas s’arrêter justement en Pologne et en Lituanie.
« Ce n’est que maintenant, notre vraie entrée dans l’Union européenne! » - s’exclame une habitante d’un village près de la frontière polono-allemande, citée par l’agence de presse polonaise PAP. Elle n’a peut-être pas tout à fait tort.
miercuri, 19 decembrie 2007
Politică în ghiozdan!
Preşedintele Băsescu e preocupat de scolioza pe care o pot face elevii României, ce au de cărat zilnic câteva kilograme de cărţi, la şi de la şcoală. Pe bună dreptate, părintele grijuliu al ţării atrage astfel atenţia Ministerului Educaţiei că sunt prea multe şi prea grele discipline de învăţat şi mai ales de cărat. La concluzia aceasta a ajuns citind mesajele şi scrisorile părinţilor.
Ce-i drept însă, prichindeii din primară cară tone de hârtie: cel puţin două manuale pe zi, cel puţin patru caiete, când nu au la ei şi caietele de teme, culegeri, auxiliare, dicţionare, caiete tipărite de exerciţii şi probleme, penare, culori şi poate şi echipamentul de sport.
Premierul Călin Popescu Tăriceanu are şi dânsul a reproşa şcolii româneşti şi ministerului că nu stopează industria meditaţiilor şi că nu formează elite.
Cum amândoi, iată, cunosc bine „bubele” învăţământului, ne întrebăm de ce oare nu se împacă domniile lor şi nu pun umăr, lângă umăr, ca să elimine şi ghiozdanele supraîncărcate şi supraîncălzirea fenomenului meditaţiilor.
Domnului preşedinte am putea să-i spunem că în Spania, spre exemplu, pe care tocmai a vizitat-o, nu se poate să nu fi văzut din goana maşinii cum elevii purtau după ei spre şcoală ghiozdane pe rotile. Ar fi o soluţie, nu? Spaniolii însă nu se plâng că poartă după ei greutăţi mai mari de 10% din greutatea elevului, cât a auzit dl. Băsescu că-i sănătos să se întâmple, deoarece cantitatea de informaţii pe care trebuie „s-o care” în mintea lor nu depăşeşte capacităţile dezvoltării intelectuale a elevilor.
Dacă asta o fi vrut să sugereze preşedintele, atunci este OK. Cu greutatea în kilograme se mai poate face ceva, şi chiar nu cred că era o observaţie demnă de făcut de un preşedinte. În schimb, cu „greutatea” conţinutului de informaţii, pe care-l au de dus în cap, nu în spinare, elevii români, trebuie neapărat făcut ceva.
Reducerea numărului de discipline ori a puhoiului de cunoştinţe nu înseamnă însă nimic, dacă nu schimbăm modul de predare, dacă nu dăm acesteia caracterul practic.
Programele şcolare s-au mai aerisit, dar, din păcate, se predau încă multe cunoştinţe, sterpe, fiindcă elevului nu i se spune ce să facă cu ele, cum să le folosească şi cu ce-l ajută acestea în viaţă. Nici premierul n-aş zice că are dreptate, deşi observaţia este în regulă. Problema este că acela care o face, deşi are toate pârghiile în mână pentru a acţiona, se limitează doar la constatări.
Pachetul legislativ propus de către minister este perfectibil, fără nici o discuţie. El are în vedere însă, în stadiul în care se află, şi măsuri prin care cele două aspecte ridicate de preşedinte şi premier ar putea fi rezolvate. S-ar putea obţine şi mai mult dacă politicienii ar dori cu adevărat ca România să aibă un învăţământ european, o şcoală centrată pe elev şi pe competenţe.
Politicienii demonstrează cu prisosinţă că nu aceasta este preocuparea, ci cum să se arate unul pe altul cu degetul, că nu se preocupă de Educaţie.
Ce-i drept însă, prichindeii din primară cară tone de hârtie: cel puţin două manuale pe zi, cel puţin patru caiete, când nu au la ei şi caietele de teme, culegeri, auxiliare, dicţionare, caiete tipărite de exerciţii şi probleme, penare, culori şi poate şi echipamentul de sport.
Premierul Călin Popescu Tăriceanu are şi dânsul a reproşa şcolii româneşti şi ministerului că nu stopează industria meditaţiilor şi că nu formează elite.
Cum amândoi, iată, cunosc bine „bubele” învăţământului, ne întrebăm de ce oare nu se împacă domniile lor şi nu pun umăr, lângă umăr, ca să elimine şi ghiozdanele supraîncărcate şi supraîncălzirea fenomenului meditaţiilor.
Domnului preşedinte am putea să-i spunem că în Spania, spre exemplu, pe care tocmai a vizitat-o, nu se poate să nu fi văzut din goana maşinii cum elevii purtau după ei spre şcoală ghiozdane pe rotile. Ar fi o soluţie, nu? Spaniolii însă nu se plâng că poartă după ei greutăţi mai mari de 10% din greutatea elevului, cât a auzit dl. Băsescu că-i sănătos să se întâmple, deoarece cantitatea de informaţii pe care trebuie „s-o care” în mintea lor nu depăşeşte capacităţile dezvoltării intelectuale a elevilor.
Dacă asta o fi vrut să sugereze preşedintele, atunci este OK. Cu greutatea în kilograme se mai poate face ceva, şi chiar nu cred că era o observaţie demnă de făcut de un preşedinte. În schimb, cu „greutatea” conţinutului de informaţii, pe care-l au de dus în cap, nu în spinare, elevii români, trebuie neapărat făcut ceva.
Reducerea numărului de discipline ori a puhoiului de cunoştinţe nu înseamnă însă nimic, dacă nu schimbăm modul de predare, dacă nu dăm acesteia caracterul practic.
Programele şcolare s-au mai aerisit, dar, din păcate, se predau încă multe cunoştinţe, sterpe, fiindcă elevului nu i se spune ce să facă cu ele, cum să le folosească şi cu ce-l ajută acestea în viaţă. Nici premierul n-aş zice că are dreptate, deşi observaţia este în regulă. Problema este că acela care o face, deşi are toate pârghiile în mână pentru a acţiona, se limitează doar la constatări.
Pachetul legislativ propus de către minister este perfectibil, fără nici o discuţie. El are în vedere însă, în stadiul în care se află, şi măsuri prin care cele două aspecte ridicate de preşedinte şi premier ar putea fi rezolvate. S-ar putea obţine şi mai mult dacă politicienii ar dori cu adevărat ca România să aibă un învăţământ european, o şcoală centrată pe elev şi pe competenţe.
Politicienii demonstrează cu prisosinţă că nu aceasta este preocuparea, ci cum să se arate unul pe altul cu degetul, că nu se preocupă de Educaţie.
Zăpadă doar de Anul Nou !
Dacă până duminica, vremea se va meţine friguroasă în mai toate zonele ţării, cu temperaturi între -10 si -4 grade Celsius, în preajma Crăciunului şi chiar în ziua de Crăciun vremea se va încălzi în medie cu 2 grade Celsius în toată ţară. În partea de sud şi sud-est se vor manifesta temperaturi pozitive in timpul zilei, de pana la 4 grade Celsius. Pe timp de noapte sunt asteptate temperaturi de -5 ... -3 grade. In vestul tarii, temperaturile estimate, pana pe 30 decembrie, vor fi de 0 pana la 3 grade ziua si usor negative noaptea. In restul tarii, respectiv in centru si in nord, va fi mai frig, dar nu ger. Valorile cele mai coborate estimate pentru aceste zone vor fi de -8 ... -7 grade. Pentru Craciun, se prognozeaza ninsori in zona de munte, au precizat meteorologii.
In ultima zi a anului se pare ca aproape toate zonele vor fi afectate de un nou proces de racire, iar probabilitatea de ninsoare va fi destul de mare pentru intreaga tara.
In ultima zi a anului se pare ca aproape toate zonele vor fi afectate de un nou proces de racire, iar probabilitatea de ninsoare va fi destul de mare pentru intreaga tara.
Până pe 13 ianuarie 2008, temperaturile se mentin scazute. Cantitatile de precipitatii vor fi de 10 - 15 l/mp in vest, in sud-vest si in sudul Dobrogei, iar in rest intre 5 si 10 l/mp.
Anul 2008 va fi unul normal, fara perioade excesive, ca in 2005, cu inundatii, sau 2007, cu seceta. Vreme normala nu inseamna ca, de exemplu, este exclus ca in lunile ianuarie si februarie sa avem perioade de cateva zile cu viscol si temperaturi de -20 de grade Celsius. O sa fie o iarna aproape perfecta.
Anul 2008 va fi unul normal, fara perioade excesive, ca in 2005, cu inundatii, sau 2007, cu seceta. Vreme normala nu inseamna ca, de exemplu, este exclus ca in lunile ianuarie si februarie sa avem perioade de cateva zile cu viscol si temperaturi de -20 de grade Celsius. O sa fie o iarna aproape perfecta.
In lunile aprilie-mai, cantitatile de precipitatii vor fi apropiate de norme, dar nu sub normele climatologice. Acest fapt, coroborat cu temperaturile ridicate ce ar putea duce la topirea brusca a zapezii, va duce la un risc de inundatii pe raurile mici pe care il analizam deja pentru a-l putea gestiona cat mai bine . De precizat ca precipitaliile cazute in aceasta toamna au refacut rezerva de apa din sol.
marți, 18 decembrie 2007
Teze de nivel mediu !
Promovabilitate scazuta la teza cu subiect unic la limba si literatura romana! Conform reprezentanţilor şcolii, doar 71,47% dintre elevii de clasa a VII-a milenceni au reusit sa obtina o nota de trecere la examenul la romana. La clasa a VIII-a, rezultatele au fost si mai slabe, 70,76% dintre cei care au sustinut la sfarsitul saptamanii trecute teza cu subiect unic la limba si literatura romana promovand. Rezultatele obtinute la limba romana sunt mai slabe decat cele obtinute la matematica şi geografie. Nici o notă de 10 la ultima teza! Din 36 elevi de clasa a VIII-a au fost notati cu 9 doar un elev, in timp ce doar 3 au obtinut nota 8, 7 nota 7, 5 nota 6 , 11 nota 5 şi 9 sub nota 4. Elevii care considera ca au fost nedreptatiti de profesorii corectori, pot depune contestatii pana pe data de 11 ianuarie 2008. Tezele cu subiect unic inlocuiesc in acest an testele nationale, ca modalitate de admitere la liceu. Absolventii de gimnaziu se vor inscrie in licee sau scoli de arta si meserii fara examen, pe baza mediei aritmetice dintre media generala obtinuta la tezele cu subiect unic si media generala de absolvire a claselor V-VIII, fiecare avand ponderea de 50%. Notele de la tezele cu subiect unic vor fi folosite in calculul mediei de admitere in liceu fara rotunjire, chiar daca in catalog notele sunt trecute fara zecimale.
Elevii de clasa a VII-a au fost mai norocoşi, decât elevii de clasa a VIII-a, la ultima teză cu subiect unic la limba şi literatura română, . Atât elevii, cât şi profesorii susţin că varianta de subiect pentru clasa a VII-a a fost mult mai uşoară, decât cea pentru clasa a VIII-a. Cu toate acestea, elevii din ultimul an au primit o surpriză ajutătoare din partea Ministerului Educaţiei: ultimul subiect a fost asemănător cu acela postat pe internet, ca model, de către minister.
La Şcoala Mileanca, elevii de clasa a VII-a erau convinşi că vor obţine nota 10 la teză, în timp ce elevii de clasa a VIII-a aveau îndoieli în privinţa notei!
Lacrimi la clasa a VIII-a
La clasa a VIII-a, aşa cum se aşteptase şi profesoara de limba română, Ştefănescu Laura, elevii au interpretat greşit semnificaţia şi mesajul poeziei argheziene „Nici nu-i pasă”. În loc să scrie că autorul vorbeşte despre păsări, au spus că Arghezi vorbeşte despre o fiinţă dragă. „La clasa a VIII-a nu toţi elevii au făut faţă cu brio tezelor. Elevii întotdeauna abordează mai greu genul liric, le este dificil să comenteze figurile de stil”, ne-a spus profesoara .
Elevii au fost dezamăgiţi când au aflat de la profesoară că nu au scris bine. Un singur elev receptase ideea şi se bucura. Restul sperau să obţină un punctaj mai bun, prin rezolvarea celorlalte subiecte, mai ales că ei au realizat, ca teme, compuneri despre un tablou văzut într-un muzeu vizitat, în toamnă. „Sunt supărată că nu am făcut bine. Am scris că autorul vorbeşte despre iubirea pentru o fată şi nu e bine. Am rezolvat bine celelalte subiecte”, a spus Larisa Ş., elevă în clasa a VIII-a.
Peste 50 de elevi milenceni au susţinut ultima teză pe semestrul întâi, la limba şi literatura română.
Elevii nemulţumiţi de rezultatele obţinute, vor putea depune contestaţii pe 11 ianuarie 2008.
Elevii de clasa a VII-a au fost mai norocoşi, decât elevii de clasa a VIII-a, la ultima teză cu subiect unic la limba şi literatura română, . Atât elevii, cât şi profesorii susţin că varianta de subiect pentru clasa a VII-a a fost mult mai uşoară, decât cea pentru clasa a VIII-a. Cu toate acestea, elevii din ultimul an au primit o surpriză ajutătoare din partea Ministerului Educaţiei: ultimul subiect a fost asemănător cu acela postat pe internet, ca model, de către minister.
La Şcoala Mileanca, elevii de clasa a VII-a erau convinşi că vor obţine nota 10 la teză, în timp ce elevii de clasa a VIII-a aveau îndoieli în privinţa notei!
Lacrimi la clasa a VIII-a
La clasa a VIII-a, aşa cum se aşteptase şi profesoara de limba română, Ştefănescu Laura, elevii au interpretat greşit semnificaţia şi mesajul poeziei argheziene „Nici nu-i pasă”. În loc să scrie că autorul vorbeşte despre păsări, au spus că Arghezi vorbeşte despre o fiinţă dragă. „La clasa a VIII-a nu toţi elevii au făut faţă cu brio tezelor. Elevii întotdeauna abordează mai greu genul liric, le este dificil să comenteze figurile de stil”, ne-a spus profesoara .
Elevii au fost dezamăgiţi când au aflat de la profesoară că nu au scris bine. Un singur elev receptase ideea şi se bucura. Restul sperau să obţină un punctaj mai bun, prin rezolvarea celorlalte subiecte, mai ales că ei au realizat, ca teme, compuneri despre un tablou văzut într-un muzeu vizitat, în toamnă. „Sunt supărată că nu am făcut bine. Am scris că autorul vorbeşte despre iubirea pentru o fată şi nu e bine. Am rezolvat bine celelalte subiecte”, a spus Larisa Ş., elevă în clasa a VIII-a.
Peste 50 de elevi milenceni au susţinut ultima teză pe semestrul întâi, la limba şi literatura română.
Elevii nemulţumiţi de rezultatele obţinute, vor putea depune contestaţii pe 11 ianuarie 2008.
Gisèle George:La Confiance en soi de votre enfant
Chacun veut donner à sa fille, à son fils la confiance en soi essentielle pour que la vie lui sourie. Un enfant épanoui, bien dans sa tête, qui apprend avec plaisir, s’ouvre aux nouvelles expériences de la vie, se sent bien avec les autres. Voilà ce dont rêve chaque mère, chaque père. C’est le plus bel héritage que nous puissions transmettre.Le Dr Gisèle George nous explique comment se construit la confiance en soi et nous permet de trouver la bonne attitude pour aider nos enfants à y accéder : être vigilant mais pas intrusif, stimuler sans mettre la pression, aider tout en laissant le temps au temps…Pour que les enfants soient confiants en eux et prennent leur essor ! Pour que les adultes soient fiers de leurs choix parentaux et puissent regarder tranquillement leurs enfants grandir !Un livre pour avoir confiance en soi, pour les enfants, mais aussi pour chacun d’entre nous.Gisèle George est notamment l’auteur de Mon enfant s’oppose, qui a connu un grand succès et déjà aidé de nombreux parents. Pédopsychiatre depuis plus de vingt ans, c’est l’une des meilleures spécialistes de l’enfance et de l’adolescence.
luni, 17 decembrie 2007
Telefonul mobil si tumorile canceroase!
Il folosim zilnic, il tinem in permanenta in buzunar sau la ureche, cateodata nu renuntam la el nici cand suntem la volan sau in sala de cinema. La el apelam cand vrem sa vorbim cu cineva drag, sa incheiem o afacere sau pur si simplu sa stam la taclale cu un prieten. Totusi, in ciuda dovezilor insuficiente, oamenii de stiinta ne-au avertizat asupra riscurilor la care ne expunem folosind in exces telefonul mobil. Acum, un nou studiu realizat in Israel vine sa confirme temerile cercetatorilor. Potrivit specialistilor, utilizarea frecventa a telefoanelor mobile creste cu pana la 50% riscul aparitiei tumorilor canceroase in zona gurii, comparativ cu personale care nu au folosit niciodata un telefon mobil, anunta dailymail.co.uk. In plus, studii anterioare au sugerat o legatura intre telefoanele mobile si cancer la creier sau la ureche.
Specialistii sustin ca, deocamdata, nu se cunosc pe deplin modurile in care telefoanele mobile interfereaza cu organismul.
Cel mai recent studiu a fost realizat de cercetatorii de la Centrul medical Chaim Sheba din Tel Hashomer, Israel. La studiu au participat 402 persoane cu tumori benigne ale gurii, 56 cu tumori maligne si 1.266 de persoane sanatoase. Persoanele care utilizau cel mai frecvent telefonul mobil prezentau cele mai mari probabilitati de a dezvolta tumori ale glandei parotide. Parotida este cea mai mare dintre glandele salivare si este situata in spatele gurii, destul de aproape de ureche. Numai in Marea Britanie, anual, sunt diagnosticate 400 de cazuri de tumori ale glandei parotide, iar aproximativ 60 dintre acestea sunt maligne.
Persoanele care utilizeaza frecvent telefoane mobile tind sa dezvolte o tumoare pe aceeasi parte unde tin de obicei telefonul mobil. Mai expusi riscului sunt utilizatorii din zonele rurale, unde aparatul emite mai multe radiatii pentru a intra in contact cu cea mai apropiata statie de telefonie mobila.
Mai mult, unele studii au scos la iveala faptul ca undele electromagnetice emise de telefoane au puterea de a rupe legatura chimica din interiorul celulei sau de a distruge ADN-ul.
Oamenii de stiinta israelieni au recomandat totusi precautie in analizarea rezultatelor si efectuarea unor studii suplimentare.
Specialistii sustin ca, deocamdata, nu se cunosc pe deplin modurile in care telefoanele mobile interfereaza cu organismul.
Cel mai recent studiu a fost realizat de cercetatorii de la Centrul medical Chaim Sheba din Tel Hashomer, Israel. La studiu au participat 402 persoane cu tumori benigne ale gurii, 56 cu tumori maligne si 1.266 de persoane sanatoase. Persoanele care utilizau cel mai frecvent telefonul mobil prezentau cele mai mari probabilitati de a dezvolta tumori ale glandei parotide. Parotida este cea mai mare dintre glandele salivare si este situata in spatele gurii, destul de aproape de ureche. Numai in Marea Britanie, anual, sunt diagnosticate 400 de cazuri de tumori ale glandei parotide, iar aproximativ 60 dintre acestea sunt maligne.
Persoanele care utilizeaza frecvent telefoane mobile tind sa dezvolte o tumoare pe aceeasi parte unde tin de obicei telefonul mobil. Mai expusi riscului sunt utilizatorii din zonele rurale, unde aparatul emite mai multe radiatii pentru a intra in contact cu cea mai apropiata statie de telefonie mobila.
Mai mult, unele studii au scos la iveala faptul ca undele electromagnetice emise de telefoane au puterea de a rupe legatura chimica din interiorul celulei sau de a distruge ADN-ul.
Oamenii de stiinta israelieni au recomandat totusi precautie in analizarea rezultatelor si efectuarea unor studii suplimentare.
Les Têtes Raides prennent le large
Deux ans après Fragile, l’équipée bariolée la plus emblématique de la chanson alternative poursuit sa déjà longue route avec un nouvel opus, Banco. Accordéon, guitares nylons et fanfare de poche reprennent leurs droits sur ce disque apaisé et ouvert, aux accents presque méditerranéens. Fidèles à leur tradition poético-(sur)réaliste, les Têtes Raides fredonnent leurs chansons avec légèreté, portent le fer aux égoïsmes et s’accordent l’audace d’un poème mis en musique sur près de vingt minutes. Rencontre avec Christian Olivier, chanteur charismatique et plume d’un collectif décidément inusable.
Nicolas Sarkozy et Carla Bruni s'affichent !
Pas d'images volées. Le couple semble consentant. Et l'Elysée refuse de faire des commentaires. Une nouvelle fois, Nicolas Sarkozy cède donc à son amour de la mise en scène et de la « pipolisation »... Après ses difficultés conjugales avec Cécilia, il avait pourtant promis qu'il n'utiliserait plus sa vie privée à des fins politiques. C'était en 2005. Le temps est passé par là. Et, nous le savons tous, aussitôt chassé, le naturel revient toujours au galop.Notre président a donc choisi de s'afficher avec la chanteuse et ex-top model, Carla Bruni et pas n'importe où : à Disneyland, là où les Français se rendent généralement en famille et où la vie semble toujours plus merveilleuse qu'ailleurs.
Voilà qui est censé donner un relief particulier à cette nouvelle relation et nous faire oublier la semaine calamiteuse que vient de passer le gouvernement, victime des audaces du colonel Kadhafi qui n'a eu de cesse de démentir et d'humilier ses hôtes pendant les cinq jours qu'il a passé à Paris.
Résultat, Nicolas Sarkozy, qui a perdu momentanément la main et près de trois points dans les sondages, a décidé de se rendre chez Mickey avec Carla Bruni pour se distraire et pour nous distraire. Un choix qui fait déjà la joie des magazines « pipole » qui nous promettent des photos et un récit détaillé de l'affaire.
Début du pèlerinage à La Mecque
Près de 1,5 million de musulmans sont arrivés en Arabie Saoudite pour le pèlerinage annuel de La Mecque, dont les rites commencent ce lundi. Pour faire face à cette marée humaine, les autorités saoudiennes ont pris d'importantes mesures afin d'assurer la sécurité. Près de 2 millions et demi de musulmans sont attendus cette semaine à La Mecque, pour participer au Hadj, l'un des cinq piliers de l'Islam.
Pour éviter que l'une des plus importantes manifestations religieuses au monde, ne soit endeuillée comme en 2006 où 364 pèlerins avaient péri écrasés par la surcharge d'un pont, les autorités saoudiennes ont effectué cette année des travaux importants, notamment sur le pont de Djamarat à Mina, là où précisément se déroule le rite final de la lapidation des trois stèles symbolisant Satan.
Selon le prince Nayef ben Abdel Aziz, ministre saoudien de l'Intérieur mais aussi président du Comité suprême du pèlerinage, présent ce week-end pour inspecter les lieux, cette nouvelle infrastructure devrait faciliter la circulation des pèlerins et le rituel de la lapidation.
Cependant, le danger peut venir d'ailleurs, par exemple, des mouvements de foule comme ceux qui ont fait 251 morts en 2004 et la bousculade meurtrière de juillet 1990 à Mina où 1426 pèlerins avaient péri asphyxiés, dans un tunnel, le système de ventilation étant défectueux.
Le gouvernement saoudien craint aussi d'éventuels attentats qui pourraient être perpétrés par des islamistes, hostiles à la famille royale.
En matière de sécurité, des mesures drastiques ont été prises pour assurer la sécurité de tous les pèlerins. 50 000 hommes des forces de l'ordre sont actuellement déployés sur le site.
Pour éviter que l'une des plus importantes manifestations religieuses au monde, ne soit endeuillée comme en 2006 où 364 pèlerins avaient péri écrasés par la surcharge d'un pont, les autorités saoudiennes ont effectué cette année des travaux importants, notamment sur le pont de Djamarat à Mina, là où précisément se déroule le rite final de la lapidation des trois stèles symbolisant Satan.
Selon le prince Nayef ben Abdel Aziz, ministre saoudien de l'Intérieur mais aussi président du Comité suprême du pèlerinage, présent ce week-end pour inspecter les lieux, cette nouvelle infrastructure devrait faciliter la circulation des pèlerins et le rituel de la lapidation.
Cependant, le danger peut venir d'ailleurs, par exemple, des mouvements de foule comme ceux qui ont fait 251 morts en 2004 et la bousculade meurtrière de juillet 1990 à Mina où 1426 pèlerins avaient péri asphyxiés, dans un tunnel, le système de ventilation étant défectueux.
Le gouvernement saoudien craint aussi d'éventuels attentats qui pourraient être perpétrés par des islamistes, hostiles à la famille royale.
En matière de sécurité, des mesures drastiques ont été prises pour assurer la sécurité de tous les pèlerins. 50 000 hommes des forces de l'ordre sont actuellement déployés sur le site.
duminică, 16 decembrie 2007
Creştini de weekend !
Prima Poruncă: „Să nu ai alţi dumnezei afară de mine."Porunca a Doua: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti."
Porunca a Treia: „Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui."
Porunca a Patra: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti."
Porunca a Cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău."
Porunca a Şasea: "Să nu ucizi."
Porunca a Şaptea: „Să nu preacurveşti."
Porunca a Opta: „Să nu furi."
Porunca a Noua: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău."
Porunca a Zecea: „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."
După prăbuşirea regimului comunist, românii au reînceput să meargă la biserică, dar nicio statistică nu ar putea să precizeze astăzi, după 18 ani de libertate, câţi dintre noi cred cu adevărat în Dumnezeu sau măcar câţi cunosc şi respectă cele zece porunci.
Din 1990 şi până în prezent, biserica a ocupat primul loc în topul încrederii populare la capitolul „instituţii publice" (cu unele variaţiuni, între 80-90%), la mare distanţă de parlament, partide şi preşedinţie, şi aproape de o altă instituţie unde regulile democraţiei nu au aplicare: armata. Unul dintre cele mai recente Barometre de Opinie Publică, cel dat publicităţii de Fundaţia Soroş în iulie 2007, arăta că biserica domină, în continuare, topul încrederii românilor, cu 76%, locurile următoare fiind ocupate de armată (60%) şi Uniunea Europeană (51%).
Intuitiv, unii observatori au legat această constantă de istoria României - cea care, începând cu epoca voievozilor şi continuând cu istoria modernă, a fost, practic, un lanţ neîntrerupt de dictaturi.
Pe de altă parte, este evident că şi statutul multiplu de "uns" al lui Dumnezeu pe pământ, de învăţător şi judecător local pe care l-a acumulat preotul în comunitate, ca şi suferinţele îndurate pe perioada comunismului, când multe biserici au fost dărâmate şi mii de preoţi au fost întemniţaţi, au consolidat respectul pentru această instituţie.
Sentimentul a rămas nealterat chiar în contextul în care cei mai mulţi credincioşi fac distincţia între instituţia publică şi sacralitate. Comparativ cu americanii şi cu vecinii din Uniunea Europeană, românii sunt mai ataşaţi de biserică. Aşa spun statisticile.
Şi totuşi "prestigiul" nefericit de biserică mult-prea-conservatoare, extrem de etanşă în relaţiile cu exteriorul, pe care l-a căpătat Biserica Ortodoxă în ultimii ani, riscă să se perpetueze şi pe viitor, chiar dacă unele acţiuni recente (înfiinţarea Diaconiei pentru acţiuni sociale şi lansarea postului de radio şi tv Trinitas) ar contrazice această supoziţie.
Toate acestea fiind într-o Românie condusă de un prim-ministru catolic (Călin Popescu Tăriceanu), de un preşedinte ortodox (Traian Băsescu) şi de un parlament cu un număr însemnat de reformaţi (majoritatea parlamentarilor UDMR), era de aşteptat ca o concordie confesională naţională să poată fi obţinută mai simplu.
Pe de altă parte, omul care merge (sau este chemat) către biserică pare că a rămas doar un "capitol facultativ", redus la două cadelniţări şi trei binecuvântări pe an. Simplii practicanţi spun că, pentru mulţi dintre enoriaşii contemporani, biserica a devenit un teatru cu aceiaşi actori, unde se vine dintr-un soi de automatism.
Ei insistă că disoluţia sentimentului religios a fost favorizată nu doar de un anume context istoric, ci şi de superficialitatea oamenilor şi a educaţiei religioase. În localităţile rurale, de exemplu, unii oameni vin la slujba religioasă ca să afle întâmplările din sat, în timp ce la slujbele din oraşe enoriaşii discută vârtos despre politică sau emisiuni tv.
Este şi una dintre consecinţele prestaţiei instituţionale a unei biserici majoritare care, pe lângă performanţele ei notabile, nu a reuşit deocamdată să convingă pe această dimensiune. Existenţa sociologilor religiei sau a institutelor de profil afiliate uneia sau alteia dintre biserici este un loc comun în Occident. La noi, nu, în ciuda bogăţiei peisajului religios din România, amplificat cu românii din diaspora sau cu cei din jurul României, între care Mitropolia Basarabiei - ce ar merita ea însăşi o tratare aparte.
Tinerii, care ar fi trebuit să fie cei mai afectaţi de această stare de represiune a sentimentului mistic, încep să revină la credinţă, dar este clar că au nevoie de sprijin din partea bisericii pentru regăsirea propriilor valori.
Naşterea Domnului şi adevărul Evangheliilor !
Ne apropiem cu paşi repezi de cea mai dragă sărbătoare a creştinilor: naşterea Pruncului Iisus. În decursul vremii însă naşterea Sa a fost poate cea mai contestată dintre toate momentele consemnate despre El în Scriptură. S-a încercat totul pentru a se dovedi că El nici nu a existat ca persoană istorică, că totul este un mit sau o legenda. Ne propunem să discutăm tocmai despre acest moment crucial al omenirii şi să demonstrăm cu argumente că, într-adevăr, informaţiile referitoare la aceste evenimente, cuprinse în Evangheliile lui Matei şi Luca, sunt adevărate.
Sir William M. Ramsay, un important reprezentant al Bisericii Presbiteriene din SUA, care a predat Biblia la Colegiul Bethle din oraşul Mc.Kenzie, statul Tennessee, declara că a fost un necredincios, dar după ce a fost adus în contact cu cartea Faptele Apostolilor, atitudinea lui s-a schimbat. Mai mult, efectuarea unei investigaţii arheologice, studierea geografiei şi topografiei locurilor sfinte i-au demonstrat că evanghelistul Luca este vrednic de crezare în tot ceea ce a scris despre dumnezeiasca naştere.Evanghelia lui Luca este confirmată de documente egiptene.
Luca scrie în Evanghelia sa că, la vremea naşterii Domnului, împăratul Cezar August a dat poruncă pentru efectuarea unui recensământ, fiecare om fiind obligat să se înscrie în cetatea lui. Şi tot Luca spune că această înscriere s-a făcut, „întâia dată“, pe când Quirinius era dregător în Siria.Scepticii au replicat că această informaţie este o făcătură, de vreme ce romanii nu „inventariau“ oamenii, ci numai animalele, şi pentru asta nu trebuia să se deplaseze în alte localităţi.Un formular de recensamânt din anul 48 d.Hr., descoperit în nisipurile Egiptului, confirmă însă spusele lui Luca. Documentul respectiv conţine declaraţia unei anume Thermoutharion, dată sub prestare de jurământ, în care se vorbeşte despre recensământul persoanelor: „Eu, susnumita Thermoutharion, cu protectorul meu numitul Apollonius, jurăm pe Tiberius Claudius, Cezarul împărat, ca i-am declarat în mod sigur, onest, vrednic de încredere, pe cei ce locuiesc cu mine, nici pe un strain, nici pe un alexandrian, nici pe un liberat, nici roman, nici egiptean, decât pe cei spuşi mai sus...“, se arată în respectivul document. Acelaşi lucru reiese şi dintr-un alt document din 104 d.Hr., prin care prefectul Egiptului, Gaius Vibiu, cerea, „din pricina apropierii recensământului,... ca toti cei care pentru anumite motive locuiesc în altă parte decât districtul lor, să se pregătească de îndată să se reîntoarcă la guvernământul lor, spre a putea completa formularele de înregistrare a familiei...“Aceste documente arată clar ca stăpânirea romană efectua asemenea recensăminte în tot imperiul, adică şi în Egipt şi în Palestina. Astăzi se cunosc mai multe documente care vorbesc despre recensămintele, desfăşurate la 14 ani o dată, din anii 34, 48, 62, 90, 104, 118, 132, 230 d.Hr. şi, indirect, chiar despre cel din anul 20 d.Hr. De aceea, a tăgădui recensământul pomenit de Luca înseamnă a nega o realitate demonstrată indubitabil.Eroarea lui Exiguus îl reabilitează pe Matei. O altă întrebare ridicată de sceptici se referă la aparenta neconcordanţă din Evanghelia lui Matei, care spune: „Dupa ce S-a născut Isus în Bethleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod...“. Ori se ştie, cu certitudine, că Irod a murit în anul 4 i.d. Hr. ! Eroarea îi aparţine însă călugărului scit Dionysius Exiguus care, în secolul al şaselea, a calculat greşit că începutul erei creştine ar coincide cu anul 754 de la fondarea Romei, în loc de 749, când S-a născut Iisus, cu o eroare de mai bine de patru ani. Iosif Flaviu spune clar că Irod a murit la Ierihon pe 13 martie, cu ceva înainte de Paştele evreiesc al anului 750. Deci, Irod trăia în momentul naşterii lui Iisus, iar Matei a consemnat corect evenimentele. Cele doua guvernări şi recensamintele lui Quirinius. Revenind la Luca, trebuie să mai spunem că menţionarea lui Quirinius în Evanghelia sa nu era confirmată de documentele istorice romane, care arătau că recensamântul pomenit pe vremea acestuia avusese loc în anul 7 d.Hr. În 1828 însă, s-a găsit la Roma o inscripţie care indica faptul că Quirinius a fost guvernator de două ori, fapt confirmat şi de descoperirea lui Sir William Ramsey, care a găsit la Antiohia Pisidiei, în Asia Mica, un monument care arăta că Quirinius a fost de doua ori guvernator. Precizarea lui Luca „întâia dată“ este facută tocmai spre a deosebi primul recensamant de cel de-al doilea, facut de Quirinius la anul 7 d.Hr., cu ocazia celei de a doua guvernări a sa în Siria. În acest mod, lucrurile s-au limpezit, iar naşterea Celui mai presus de fire, consemnată în cele două Evanghelii, iată, capată şi susţinere documentară, reducându-i la tăcere pe sceptici.
Sir William M. Ramsay, un important reprezentant al Bisericii Presbiteriene din SUA, care a predat Biblia la Colegiul Bethle din oraşul Mc.Kenzie, statul Tennessee, declara că a fost un necredincios, dar după ce a fost adus în contact cu cartea Faptele Apostolilor, atitudinea lui s-a schimbat. Mai mult, efectuarea unei investigaţii arheologice, studierea geografiei şi topografiei locurilor sfinte i-au demonstrat că evanghelistul Luca este vrednic de crezare în tot ceea ce a scris despre dumnezeiasca naştere.Evanghelia lui Luca este confirmată de documente egiptene.
Luca scrie în Evanghelia sa că, la vremea naşterii Domnului, împăratul Cezar August a dat poruncă pentru efectuarea unui recensământ, fiecare om fiind obligat să se înscrie în cetatea lui. Şi tot Luca spune că această înscriere s-a făcut, „întâia dată“, pe când Quirinius era dregător în Siria.Scepticii au replicat că această informaţie este o făcătură, de vreme ce romanii nu „inventariau“ oamenii, ci numai animalele, şi pentru asta nu trebuia să se deplaseze în alte localităţi.Un formular de recensamânt din anul 48 d.Hr., descoperit în nisipurile Egiptului, confirmă însă spusele lui Luca. Documentul respectiv conţine declaraţia unei anume Thermoutharion, dată sub prestare de jurământ, în care se vorbeşte despre recensământul persoanelor: „Eu, susnumita Thermoutharion, cu protectorul meu numitul Apollonius, jurăm pe Tiberius Claudius, Cezarul împărat, ca i-am declarat în mod sigur, onest, vrednic de încredere, pe cei ce locuiesc cu mine, nici pe un strain, nici pe un alexandrian, nici pe un liberat, nici roman, nici egiptean, decât pe cei spuşi mai sus...“, se arată în respectivul document. Acelaşi lucru reiese şi dintr-un alt document din 104 d.Hr., prin care prefectul Egiptului, Gaius Vibiu, cerea, „din pricina apropierii recensământului,... ca toti cei care pentru anumite motive locuiesc în altă parte decât districtul lor, să se pregătească de îndată să se reîntoarcă la guvernământul lor, spre a putea completa formularele de înregistrare a familiei...“Aceste documente arată clar ca stăpânirea romană efectua asemenea recensăminte în tot imperiul, adică şi în Egipt şi în Palestina. Astăzi se cunosc mai multe documente care vorbesc despre recensămintele, desfăşurate la 14 ani o dată, din anii 34, 48, 62, 90, 104, 118, 132, 230 d.Hr. şi, indirect, chiar despre cel din anul 20 d.Hr. De aceea, a tăgădui recensământul pomenit de Luca înseamnă a nega o realitate demonstrată indubitabil.Eroarea lui Exiguus îl reabilitează pe Matei. O altă întrebare ridicată de sceptici se referă la aparenta neconcordanţă din Evanghelia lui Matei, care spune: „Dupa ce S-a născut Isus în Bethleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod...“. Ori se ştie, cu certitudine, că Irod a murit în anul 4 i.d. Hr. ! Eroarea îi aparţine însă călugărului scit Dionysius Exiguus care, în secolul al şaselea, a calculat greşit că începutul erei creştine ar coincide cu anul 754 de la fondarea Romei, în loc de 749, când S-a născut Iisus, cu o eroare de mai bine de patru ani. Iosif Flaviu spune clar că Irod a murit la Ierihon pe 13 martie, cu ceva înainte de Paştele evreiesc al anului 750. Deci, Irod trăia în momentul naşterii lui Iisus, iar Matei a consemnat corect evenimentele. Cele doua guvernări şi recensamintele lui Quirinius. Revenind la Luca, trebuie să mai spunem că menţionarea lui Quirinius în Evanghelia sa nu era confirmată de documentele istorice romane, care arătau că recensamântul pomenit pe vremea acestuia avusese loc în anul 7 d.Hr. În 1828 însă, s-a găsit la Roma o inscripţie care indica faptul că Quirinius a fost guvernator de două ori, fapt confirmat şi de descoperirea lui Sir William Ramsey, care a găsit la Antiohia Pisidiei, în Asia Mica, un monument care arăta că Quirinius a fost de doua ori guvernator. Precizarea lui Luca „întâia dată“ este facută tocmai spre a deosebi primul recensamant de cel de-al doilea, facut de Quirinius la anul 7 d.Hr., cu ocazia celei de a doua guvernări a sa în Siria. În acest mod, lucrurile s-au limpezit, iar naşterea Celui mai presus de fire, consemnată în cele două Evanghelii, iată, capată şi susţinere documentară, reducându-i la tăcere pe sceptici.
Evacuation d'un campement de sans-abri près de Notre-Dame
Un an après le campement près du canal Saint-Martin, l’association Les Enfants de Don Quichotte a tenté ce samedi d’installer une centaine de tentes pour loger des sans-abri le long de la Seine, près de la cathédrale Notre-Dame, dans le centre de Paris. Mais les forces de l'ordre ont rapidement évacué les lieux.
Vendredi, la ministre du Logement Christine Boutin avait prévenu qu'elle ne tolèrerait pas l'installation de nouveaux campements, après la signature d’un accord prévoyant le relogement de 374 ménages qui occupaient depuis 72 jours un immeuble rue de la Banque, en plein cœur de Paris.
Les Enfants de Don Quichotte dénoncent « les promesses non tenues » du gouvernement qui font que « cette année encore, plusieurs milliers de personnes dorment sur les trottoirs », en particulier à Paris.
D'autres associations, notamment le Secours Catholique, le collectif Aclefeu, la fondation Emmaüs, se sont insurgées contre le manque de moyens pour héberger les sans-abri.
Le maire de Paris, le socialiste Bertrand Delanoë a appelé le gouvernement à mettre en oeuvre d'urgence « un plan national » en faveur des sans-abri, tout en soulignant que « seulement 12 000 logements très sociaux (PALI) ont été financés en 2007 pour un objectif de 20 000 ». Les Verts ont apporté leur soutien à l'action de l'association Les Enfants de Don Quichotte. Pour sa part, François Hollande, premier secrétaire du PS, a accusé Nicolas Sarkozy de ne « pas respecter sa promesse » d'un droit opposable au logement et « d'envoyer les forces de police punir, chasser, expulser ».
Selon l’Association ATD Quart Monde, près d’un million de personnes en France n’ont pas de logement permanent et environ 100 000 personnes vivent dans la rue.
Selon l’Association ATD Quart Monde, près d’un million de personnes en France n’ont pas de logement permanent et environ 100 000 personnes vivent dans la rue.
sâmbătă, 15 decembrie 2007
Conférence de Bali/ Deux ans de sursis !
Une nuit blanche, six jours de négociations tendues, des rebondissements mélodramatiques. C'est dans la douleur que la conférence de Bali a accouché d'un accord sur le climat, ce samedi. Accord qui suscite à Washington « de fortes préoccupations » a déclaré la Maison Blanche, notamment sur les réductions de gaz à effet de serre. Le texte prévoit un cycle de négociations de deux ans, pour aboutir à un traité qui prendra la relève du protocole de Kyoto. L'Europe et les Etats-Unis se sont opposés juqu'à la dernière minute sur l'objectif de réduire les émissions de CO2 de 25 à 40% dans les pays riches, d'ici 2020. Finalement Washington a accepté le principe d'une réduction indispensable des gaz à effet de serre alors que l'Europe a renoncé à une fourchette contraignante.
La conférence de Bali, qui s’est terminée par un échec vendredi soir, a réussi à transformer, dans la nuit, ces deux semaines de négociations en un engagement pour aboutir à un accord international dans les deux ans.
Un début de feuille de route, qui n’a pas permis d’aboutir à un accord commun sur des objectifs chiffrés, et qui renvoie tout le monde à la prochaine réunion à Potsdam, en Allemagne, en 2008, afin que tout soit finaliser pour la prochaine conférence au Danemark, à Copenhague en 2009.
Malgré les messages alarmants des scientifiques et malgré les divergences d’approche de pays comme les Etats-Unis, le Canada, le Japon ou la Russie, la conférence de Bali a révélé la volonté d’agir des 150 pays membres du G77. En particulier, des Etats comme la Chine, l’Inde, le Brésil et l’Afrique du Sud, qui ont obtenu des pays industrialisés, un engagement de transfert de technologie et de financement, pour faire face au réchauffement climatique qui pendant ce temps, progresse.
Un début de feuille de route, qui n’a pas permis d’aboutir à un accord commun sur des objectifs chiffrés, et qui renvoie tout le monde à la prochaine réunion à Potsdam, en Allemagne, en 2008, afin que tout soit finaliser pour la prochaine conférence au Danemark, à Copenhague en 2009.
Malgré les messages alarmants des scientifiques et malgré les divergences d’approche de pays comme les Etats-Unis, le Canada, le Japon ou la Russie, la conférence de Bali a révélé la volonté d’agir des 150 pays membres du G77. En particulier, des Etats comme la Chine, l’Inde, le Brésil et l’Afrique du Sud, qui ont obtenu des pays industrialisés, un engagement de transfert de technologie et de financement, pour faire face au réchauffement climatique qui pendant ce temps, progresse.
vineri, 14 decembrie 2007
Ultima teză !
Ultimele emoţii pentru elevii de clasele a VII-a şi a VIII-a au trecut! Astăzi a avut loc teza cu subiect unic la Limba şi literatura română, la care au participat peste 5o de elevi milenceni.Elevii care au susţinut examenul au fost în clase începând cu ora 11.30, la şcoala la care învaţă. Examenul a început la ora 12.00, iar elevii au avut la dispoziţie două ore pentru rezolvarea subiectelor. Supravegherea a fost asigurată de opt cadre didactice, de altă specializare decât cea la care se susţine examenul.
Tezele unice înlocuiesc din acest an testele naţionale, ca modalitate de admitere la liceu. Absolvenţii de şcoală generală se vor înscrie în licee sau şcoli de arte şi meserii fără examen, pe baza mediei aritmetice dintre media generală obţinută la tezele cu subiect unic şi media generală de absolvire a claselor V-VIII, fiecare având ponderea de 50%.
Notele de la tezele cu subiect unic vor fi folosite în calculul mediei de admitere în liceu fără rotunjire, chiar dacă în catalog notele sunt trecute fără zecimale, potrivit unui ordin al ministrului Educatiei. Pentru calculul mediei generale din timpul anului şcolar, notele de la tezele unice pot fi rotunjite cu 50 de sutimi. Astfel, dacă un elev ia la teză nota 9.50, acesta va avea trecută în catalog nota 10.
Notele de la tezele cu subiect unic vor fi folosite în calculul mediei de admitere în liceu fără rotunjire, chiar dacă în catalog notele sunt trecute fără zecimale, potrivit unui ordin al ministrului Educatiei. Pentru calculul mediei generale din timpul anului şcolar, notele de la tezele unice pot fi rotunjite cu 50 de sutimi. Astfel, dacă un elev ia la teză nota 9.50, acesta va avea trecută în catalog nota 10.
Situaţia nu va fi la fel, însă, şi la calcului mediei generale de la teze. În acest caz, notele care se vor lua în calcul vor fi exact acelea pe care le-au obţinut elevii, fără rotunjire, facându-se astfel diferenţierea elevilor care au obţinut nota 10, de cei care au obţinut nota 9.57.
La République, les religions, l'espérance !
Avec ce livre, Nicolas Sarkozy affronte l'un des tabous de la société française : la place des religions dans la République. Il aborde sans complexes le défi de l'islam comme religion en France, la construction des mosquées, le foulard à l'école et dans l'administration, le radicalisme de certains imams, l'élan religieux des jeunes générations, la formation des prêtres, les relations avec le Vatican, l'anticléricalisme, le contrôle des sectes, l'enseignement du fait religieux, les violences racistes qui prennent pour prétexte des appartenances religieuses... Sur toutes ces questions, Nicolas Sarkozy s'engage. Il souhaite inventer une laïcité ouverte et apaisée, où chacun, quels que soient sa foi ou ses doutes, puisse vivre son espérance et participer à la construction de la société démocratique. Dans la liberté de la conversation, le lecteur découvre un homme qui parle de la République, de la foi, de ses rencontres avec des figures spirituelles qui l'ont marqué, des convictions qu'il veut transmettre à ses enfants. L'autorité de l'auteur et l'urgence des thèmes abordés font de cet ouvrage une contribution majeure à la réflexion sur les valeurs fondatrices de la République et l'avenir de la laïcité française.
joi, 13 decembrie 2007
Violenţa şi copiii !
Orice forma de violenta are efecte daunatoare pentru copii, avertizeaza un studiu global al ONU.
O palma data copilului sau neglijenta si subaprecierea de catre parinte nu sint forme de violenta cu efecte fizice vizibile, insa au efecte psihologice si sociale, avertizeaza studiul global al ONU privind violenta asupra copiilor. Cercetarea, realizata de expertul independent Paulo Sergio Pinheiro si lansata joi, in Romania, sustine ca „repercusiunile pe termen scurt si lung ale violentei sint adesea foarte grave si daunatoare“. Studiul, la care s-a lucrat timp de doi ani, sustine ca cei mai expusi riscului de violenta fizica sint copiii cu virste mici, in timp ce adolescentii risca mai degraba violenta sexuala. In afara de mediul familial in care copiii pot fi victime, acestia sint expusi, la nivel mondial, violentei din scoli, din institutii sau de la locul de munca. Pinheiro a spus ca, daca in mediile exterioare familiei, violenta poate fi mai usor identificata si controlata, „din pacate, parintii considera ca drepturile omului se opresc la usa familiei“.
„O palma“ e necesara pentru a disciplina copilul, cred unii parinti, insa studiul ii avertizeaza ca efectele pe termen lung se pot concretiza in „vulnerabilitatea la probleme de durata pe plan social, emotional si cognitiv si comportamente care pun in pericol sanatatea“, cum ar fi anxietatea, tulburari depresive, halucinatii, tulburari de memorie sau comportament agresiv. Expertul spune ca nu trebuie permisa nici macar aceasta forma de violenta.
Pinheiro aminteste si de un alt tip de vatamare aparent nevizibila, numit „sindromul copilului scuturat“ - abuzarea copiilor mici scuturindu-i -, care este legat in mod frecvent de lovituri la cap sau de grave vatamari la nivel cerebral, potrivit cercetarilor din diferite tari. Insa, violenta este asociata si cu efecte fiziologice, pe termen lung, atunci cind copilul a fost expus de mic la agresiuni severe, mai arata studiul ONU. Riscurile includ „boli de plamini, ale ficatului si ale inimii, bolile cu transmitere sexuala si moartea intrauterina in timpul sarcinii“. Iar la maturitate, acesti copii ajung sa fie violenti chiar ei cu partenerii de viata si au tentative de suicid, potrivit cercetarii.
Nici violenta psihologica nu ramine fara urme. Insultele, injuriile, izolarea, indiferenta agresiva sau subaprecierea de catre parinte afecteaza dezvoltarea psihologica a copilului, mai arata studiul ONU.
O palma data copilului sau neglijenta si subaprecierea de catre parinte nu sint forme de violenta cu efecte fizice vizibile, insa au efecte psihologice si sociale, avertizeaza studiul global al ONU privind violenta asupra copiilor. Cercetarea, realizata de expertul independent Paulo Sergio Pinheiro si lansata joi, in Romania, sustine ca „repercusiunile pe termen scurt si lung ale violentei sint adesea foarte grave si daunatoare“. Studiul, la care s-a lucrat timp de doi ani, sustine ca cei mai expusi riscului de violenta fizica sint copiii cu virste mici, in timp ce adolescentii risca mai degraba violenta sexuala. In afara de mediul familial in care copiii pot fi victime, acestia sint expusi, la nivel mondial, violentei din scoli, din institutii sau de la locul de munca. Pinheiro a spus ca, daca in mediile exterioare familiei, violenta poate fi mai usor identificata si controlata, „din pacate, parintii considera ca drepturile omului se opresc la usa familiei“.
„O palma“ e necesara pentru a disciplina copilul, cred unii parinti, insa studiul ii avertizeaza ca efectele pe termen lung se pot concretiza in „vulnerabilitatea la probleme de durata pe plan social, emotional si cognitiv si comportamente care pun in pericol sanatatea“, cum ar fi anxietatea, tulburari depresive, halucinatii, tulburari de memorie sau comportament agresiv. Expertul spune ca nu trebuie permisa nici macar aceasta forma de violenta.
Pinheiro aminteste si de un alt tip de vatamare aparent nevizibila, numit „sindromul copilului scuturat“ - abuzarea copiilor mici scuturindu-i -, care este legat in mod frecvent de lovituri la cap sau de grave vatamari la nivel cerebral, potrivit cercetarilor din diferite tari. Insa, violenta este asociata si cu efecte fiziologice, pe termen lung, atunci cind copilul a fost expus de mic la agresiuni severe, mai arata studiul ONU. Riscurile includ „boli de plamini, ale ficatului si ale inimii, bolile cu transmitere sexuala si moartea intrauterina in timpul sarcinii“. Iar la maturitate, acesti copii ajung sa fie violenti chiar ei cu partenerii de viata si au tentative de suicid, potrivit cercetarii.
Nici violenta psihologica nu ramine fara urme. Insultele, injuriile, izolarea, indiferenta agresiva sau subaprecierea de catre parinte afecteaza dezvoltarea psihologica a copilului, mai arata studiul ONU.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)